Pe 8 decembrie 1991 a fost aprobată, prin referendum național, noua Constituție a României, prima de după Revoluţia din decembrie 1989. Aceasta a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991, iar elaborarea, dezbaterea și adoptarea Constituției au durat un an și jumătate.
În martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decidea, prin Legea electorală, ca viitorul Parlament să funcţioneze, în principal, ca Adunare Constituantă.
Prima întrunire a Adunării Constituante a avut loc la 11 iunie 1990, când a fost desemnată Comisia Constituţională pentru elaborarea proiectului de Constituţie, adoptat prin vot nominal pe 21 noiembrie 1991.
Problema votului final a fost cea care a aprins spiritele încă din prima zi a dezbaterilor. Majoritatea dorea vot deschis, iar opoziţia vot secret.
Astfel, votul decisiv asupra noii Constituţii a fost dat la 21 noiembrie 1991, la Bucureşti, deşi iniţial se propusese să aibă loc la Alba Iulia, prima Capitală a statului român unitar. Din totalul de 510 parlamentari, au fost prezenţi 509, din care 414 s-au pronunţat “pentru” şi 95 “împotrivă”.
FSN, PUNR şi reprezentanţii minorităţilor, altele decât cea maghiară, au votat “pentru”, cu câteva excepţii. PNŢCD şi PNL s-au pronunţat împotrivă, iar UDMR a votat în bloc “împotrivă”. Votul nominal a fost pecetluit prin semnătură.
Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale. Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.
Constituția a fost revizuită în 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituției României, aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003, lege intrată în vigoare la 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României.
Prima Constituţie a României a fost adoptată la 29 iunie 1866 şi publicată în Monitorul Oficial la 1 iulie/13 iulie acelaşi an. Constituţia din 1866 a fost prima Constituţie română elaborată fără concurs străin şi fără aprobarea externă a Marilor Puteri, devenind primul act de manifestare – juridică – a independenţei care va fi câştigată şi declarată, de facto, abia 10 ani mai târziu, la 9 mai 1877.
Constituţia din 1866 a consacrat din punct de vedere juridic – pentru prima dată în istoria vieţii statale a ţării noastre – caracterul indivizibil al statului român care din acel moment a primit numele oficial de România.
Prin adoptarea şi promulgarea actului fundamental al Constituţiei, România devine primul stat constituţional din Europa de Eud-Est.
