ISLAMUL DOBROGEAN, MODEL PENTRU MUSULMANII DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

ISLAMUL DOBROGEAN, MODEL PENTRU MUSULMANII DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

217
0

Dialog cu Muftiul Iusuf Muurat, şeful Cultului Musulman din România –

Centrul de Studii şi Cercetări Religioase şi Juridico-Canonice al celor Trei Religii Monoteiste (mozaică, creştină şi islamică) organizează în zilele următoare, la Constanţa, Simpozionul internaţional cu tema “Religiile monoteiste şi libertăţile umane”. Vor conferenţia personalităţi de seama din lumea academică (academicieni, teologi, jurişti, diplomaţi, filosofi etc.) din ţară şi din străinătate. Nu este prima manifestare de acest gen, pentru că în anii precedenţi au fost organizate şi alte activităţi similare.

Rep. – În ce măsură aceste reuniuni reuşesc să contribuie la soluţionarea problemelor de genul extremismului şi fundamentalismului religios, xenofobia, terorismul, discriminarea, încălcarea flagrantă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cu care se confruntă societatea actuală şi care în unele cazuri au un substrat religios, cultural sau etnic? Muurat Iusuf: – Din păcate, problemele pe care le-aţi enumerat sunt de actualitate. Spre bucuria noastră ele nu ne vizează pe noi ca naţie şi ca ţară. Momentan. Nu ştim ce va fi în viitor. Mesele rotunde şi simpozioanele de acest gen încearcă să reflecte adevăratul mesaj transmis de Dumnezeu către credincioşi, fie că sunt ei musulmani, evrei sau creştini. Atât în Islam, cât şi în celelalte religii monoteiste, baza o reprezintă pacea, înţelegerea şi respectul între oameni. Din nefericire, aceste probleme se datorează, după părerea mea, anumitor interpretări care doresc să satisfacă unele interese personale ale anumitor persoane, ale anumitor lideri religioşi, şi care, în ultima perioadă, au afectat foarte mult imaginea reală a Islamului. Mă refer aici la evenimentele din 11 septemnrie, şi în ultima perioadă la cele care s-au înâmplat în Rusia şi altele similare din Occident. Vedeţi dvs., astfel de cazuri n-ar trebui să fie generate. Înaintea simpozionului care va avea loc la sfârşitul acestei săptămâni, am avut o dezbatere, tot la Universitatea Ovidius din Constanţa, împreună cu Universitatea din Viena, care este partener, pe tema Educaţiei religios – islamice în vederea integrării  musulmanilor în Uniunea Europeană, iar pe data de 21 mai a fost la noi, la Centru, o dezbatere pe tema “Musulmanii din România – model pentru musulmanii din Uniunea Europeană”. Din documentele care s-au dezbătut a reieşit faptul că, la noi, în Dobrogea, există Islamul dobrogean, care este un model  – a fost, este şi va fi un model – pentru musulmanii din Uniunea Europeană. Acum, în cadrul Uniunii Europene se caută un model care să fie importat. Odată ce există acest model – modelul dogrogean – în interiorul continentului european, toţi musulmanii emigranţi trebuie să se adapteze acestuia. Valorile culturale specifice ţării din care vin să le adapteze valorilor din ţara respectivă, în care vin, să respecte modelul din ţara respectivă şi, bineînţeles, legislaţiile din ţările respective şi a Uniunii Europene. Problema cu extinderea extremismului şi cu celelalte forme de manifestări radicale nu datează din ultimii 10 – 20 de ani, ci este foarte veche. Dar este o problemă care în această perioadă a progresat foarte mult şi care şi-a făcut efectul în cadrul sociatăţii umane, a făcut victime. Problema cea mai mare este cum putem noi să împiedicăm la ora actuală extinderea acestor curente. Fie în ţara noastră, fie în celelalte ţări. De aceea se merge pe promovarea unor modele existente. De exemplu, la noi în România – noi trăim încă din secolul al XII-lea pe aceste meleaguri şi nu au fost probleme entice, nici interreligioase. De aceea, eu, în calitate de muftiu, cât şi autorităţile locale şi centrale încercăm să promovăm modelul Islamic dobrogean. Avem ce să arătăm partenerilor nostri şi încercăm să exportăm acest model de viaţă la celelate confesiuni religioase, la celelalte etnii. Sperăm că modelul nostru va putea  diminua efectele propagarii curentelor fundamentaliste existente . De aceea, prin diverse acţiuni, cum este şi cea de la Universitatea Ovidius din Constanţa, încercăm să evidenţiem şi să reflectăm esenţa religiei, fie că este vorba de religie islamică, de religie creştină sau de religie iudaică. V-am spus, punctul meu de vedere este că izvoarele acestor mişcări fundamantaliste sunt generate de interpretările omeneşti care au anumite scopuri – fie politice, fie religioase. De aceea, astfel de proiecte au o anumită rezonanţă, dar trecătoare. Se discută, se dezbate, o zi, două trei, o săptămână, o lună, două luni şi au un anumit efect. După aceea, acest efect se pierde. De aceea trebuie să existe o anumită continuitate. Nu să organizăm simpozioane trimestrial sau semestrial. Dar odată ce ne-am definit targetul, trebuie să mergem până la capăt. E foarte frumos să organizăm astfel de simpozioane în fiecare semestru, dar trebuie să facem şi o cercetare pe teren. Facem acum această dezbatere, timp de cinci-şase luni facem un studiu pe teren şi după şase luni sau un an de zile  organizam un simpozion la care vom spune problemele care sunt în interiorul comunităţii. Aici e toată problema. V-am spus, au un efect foarte bun, dar trecător. Şi efectul trebuie să rămână permanent. Eu am un proiect la nivel european, m-am consultat verbal şi cu ceilalţi muftii, şi aş vrea să constitui un Consiliu Consultativ al Muftiilor din statele membre ale Uniunii Europene. 

– Care ar fi rolul acestui Consiliu Consultativ? – În primul rând, trebuie să găsim o formă juridică, în aşa fel încât să fie acceptat de legislaţia europeană.

– Care a fost poziţia celorlalţi muftii în legătură cu acest proiect?– Vor să iniţiem acest proiect. Formarea acestui consiliu va avea ca scop   promovarea valorilor reale ale religiei noastre.. şi am înţeles că problemele noastre sunt asemanatoare. Ca lideri spirituali ai comunităţilor musulmane ne lovim de aceleaşi probleme.

– Revenind la simpozionul care va avea loc la sfârşitul săptămânii. Care este mesajul cu care mergeţi în faţa participanţilor?– Bineînţeles, mesajul nostru este de a expune adevăratul sens al valorilor Islamului. Pentru că uciderea unui suflet însemnă uciderea unei societăţi. Este un verset din Coran. Vin acum cu o întrebare către musulmanii care organizează astfel de atentate. Dacă în Coranul cel Sfânt, bunul Dumnezeu – bineînţeles că este acelaşi .. că e Dumnezeu, că este Allah, .. e acelaşi – dacă ne spune că nu avem dreptul să ucidem un suflet pentru că viaţa bunul Dumnezeu ne-a dat-o, atunci de ce să organizăm astfel de atentate? De aceea noi vrem în România un Islam neinterpretat, un Islam pur. De aceea există şi această înţelegere cu populaţia majoritară, cu celelalte etnii. S-a mers pe tradiţie şi a ieşit acest model. Iar la noi a fost un islam pur. Mesajul meu este ca islamul să nu fie interpretat. Să fie înţeles exact cum ne-a fost el transmis nouă. Vorbim de universalitatea religiei noastre, se poate adapta oricărei cerinţe, dar acest lucru nu înseamnă că poate fi interpretat de orice lider după bunul său plac, pentru a comite o infracţiune. Celor care comit asemenea atentate li se spune că sunt martiri. Nu! Ei încalcă un principiu al islamului. Ei comit o infracţiune. Martiri nu sunt. Martiri sunt într-o altă situaţie. Când există o stare de conflict, de război. Dar când tu te duci în metrou şi pui o bombă şi ucizi oameni nevinovaţi? Ce înseamnă asta? Eşti în război cu statul respectiv? Încerc să desluşesc mentalitatea lor, dar nu le pot da dreptate. Problema este de interpretare a Islamului. Iar noi vrem să transmitem mesajul că islamul nu trebuie interpretat după scopul lor, după placul lor. Islamul trebuie să fie pur, cum este la origine, şi trebuie respectat. Profetul nostru ne spune despre cum trebuie să trăim cu vecinii noştri, cu creştinii, cu iudeii. Profetul nostru se întreabă dacă un vecin are o problemă, iar dacă credincioşii musulmani se duc la culcare liniştiţi înseamnă că nu sunt cu adevărat credincioşi.  Trebuie să-l ajute şi pe cel care nu are. Asta este esenţa Islamului. Nu să mă duc să pun o bombă  în capitala altui stat. Nicăieri în Islam nu se vorbeşte despre aşa ceva. Sper ca în România să nu apară astfel de probleme. Dar România este o ţară foarte democratică. Ne-a dat voie să construim moschei. Lăcaşele de cult, conform credinţei noastre, sunt considerate casa lui Dumnezeu. Spuneam de ţara noastră. Ne dă drepturi pe care nu le avem în alte state: să construim minarete, purtare de văl şi multe altele. Există democraţie. Apelul meu către musulmanii din România este să nu luam exemplul unor musulmani din alte state care sunt certaţi cu legea.

 Statul acordă aceleaşi libertăţi şi drepturi tuturor membrilor săi… – Exact. Dar nu trebuie să abuzăm de această libertate. Ei au cerinţe foarte multe. Ei vor şi familia poligamă. Toate aceste cerinţe sunt, deocamdată, verbale. Dar nu cred că tebuie să abuzăm de libertăţile pe care ni le acordă statul. Noi trebuie să fim bucuroşi că putem să ne deschidem lăcaşe de cult, că femeile noastre pot să poarte vălul islamic, pot să meargă la studii, se poate auzi chemarea la rugăciune, se pot contrui moschei, minarete. Chiar primarii creştini construiesc moschei. Prin 1864, primarul din Medgidia era o persoană de confesiune islamică, pentru că şi comunitatea islamică era puternică. Există relatări despre acest primar care s-a dus la ministru şi a cerut bani să construiască o biserică. Pe 1 iunie o să avem un eveniment foarte important, centenarul Moscheii Carol,. care a fost construită în 1910, de  statul român, care era condus de rege, dar care construia moschei în Dobrogea. Acum, la noi primarii creştini construiesc moschei. Nu vă dau nume pentru că nu vreau să se supere cei pe care din greşeală i-aş putea omite. Deci la noi aceasta este tradiţia. Există această armonie. Sunt prieteni. Dar dacă noi venim cu interpretările personale sau cu alte idei, atunci pot  aparea probleme.

– Care sunt soluţiile pe care le-aţi identificat pentru ca buna înţelegere despre care mi-aţi vorbit să continue în Dobrogea? – Referitor la comunitatea mea, doresc ca muftiatul să fie cum a fost, singura instituţie reprezentativă. Este la ora actuală, dar să fie recunoscută şi pe viitor şi vreau ca toate activităţile religioase islamice, care ne privesc numai pe noi, să se desfăşoare sub egida muftiatului.

– Consideraţi că în această fază de dezvoltare a societăţii există elemente de sorginte religioasă care pot aduce atingere libertăţilor umane?– La noi, în România, dispunem de libertate religioasă. Problema este că noi nu respectăm libertăţile care există la ora actuală. Sunt probleme de libertate religoasă în interiorul nostru, al comunităăţăţii, care într-un anumit mod dăunează libertăţii umane. Poate crea – probleme…

– Care este explicaţia pentru care în lume majoritatea persoanelor suspectate sau dovedite că au legături cu terorismul sunt de origine musulmană? Cum se explică lucrul acesta? Adică cum sunt de origine musulmană?

– Că sunt musulmani. Cele mai multe atentate teroriste sunt puse pe seama musulmanilor. – Dacă aceasta este realitatea… din păcate… Mie, ca musulman, îmi pare rău că imaginea Islamului a fost denigrată tocmai de  musulmani.

 Dar cum se explică totuşi acest lucru, din punct de vedere religios?– Din punct de vedere religios ei nu sunt musulmani. Ei se consideră martiri, dar nu sunt martiri. V-am dat exemplu concret. Totul este la interpretarea Islamului. Noi, în România nu avem nevoie la interpretări ale Islamului. Şi acest lucru se întâmplă şi la colaboratorii nostrii. În primul rând, la noi, în Islam, judecata se face numai şi numai de către bunul Allah, de către Bunul Dumnezeu. Nimeni nu are voie să mă judece pe mine, nici pe altcineva. Eu, prin faptele pe care le fac dau socoteală în faţa bunului Dumnezeu. Educaţia islamică trebuie să fie în prim plan, o educaţie islamică neinterpretată.

– Cum reuşiţi să convingeţi autorităţile române că intenţiile comunităţii musulmane sunt dintre cele mai oneste? Pentru că trebuie să recunoaştem că au existat şi există tot timpul suspiciuni…– Eu nu încerc să conving autorităţile române. Eu îmi fac datoria în calitatea mea de cetăţean al României şi de muftiu al Cultului Musulman. Am datoria să aduc la cunoştinţă curentele religioase islamice care există în ţara mea. Iar acest lucru îl fac public, fie prin intermediul mass-media, fie prin intermediul diverselor dezbateri la care particip. Noi, musulmanii care trăim pe aceste meleaguri, trebuie să fim devotaţi faţă de intenţiile pe care le au autorităţile române. Exact cum noi suntem loiali faţă de Dumnezeu, aşa trebuie să fim loiali şi faţă de autorităţile române.

– Aţi vorbit despre alegerile care au avut loc recent pentru noul Consiliu Sinodal. Noul Consiliu are o componenţă diferită faţă de predentul? – S-a modificat în proporţie de 85%. O parte dintre foştii membri ai Consiliului Sinodal nu au mai fost aleşi de către Adunarea Generală a Imamilor. Adunarea Generală a Imamilor a ales prin vot secret şi a ales alţi reprezentanţi. Chiar nu am avut nicio putere. Nu pot spune că au fost influenţe. Am lucrat foarte bine cu vechiul Consilu Sinodal, dar aşa au fost voturile. Chiar câţiva dintre prietenii mei foarte apropiaţi nu au fost aleşi. Dar votul a fost democratic. Sperăm ca noul Consiliu Sinodal şi viitorul muftiu să continue măcar o parte din ceea ce am început eu şi să poată să promoveze modelul Islamic dobrogean.

– Există elemente care diferenţiază alegerile din acest an de cele precedete? – Şi în 2005 sistemul de vot a fost acelaşi, iar votul a fost democratic. În acest an numărul membrilor Consiliului Sinodal a crescut. La alegerile din 2005 erau 23, acum sunt 25. Nu sunt deosebiri semnificative. Vom vedea ce va fi şi la alegerea muftiului, pe 10 iunie.  Au fost depuse două candidaturi. Eu şi încă un coleg.

– Cum se întâmplă? Există posibilitatea de contestare? – Statutul cultului nostrum este unul independent. Este o problemă strictă a comunităţii. Dacă se contestă, unde se contestă? Noi avem propriile canoane. Judecăţile se fac în interiorul cultului. Să vă dau un exemplu: În cadrul cultului, am avut un imam care în afara faptului ca el slujea de  mai canta şi la o formaţie. Şi se ducea le nunţi, unde se consumau băuturi alcoolice, iar prin comportamentul său încuraja acest lucru. Şi am avut o discuţie. Ce credibilitate mai are acel imam în cadrul comunităţii? Încălca un principiu. Eşti imam, trebuie să ai o anumită atitudine, să fii un exemplu, un model pentru comunitate. Niciodată nu am interzis să aibă şi o altă ocupaţie. Dar să fie una adecvată cu principiile islamului  Sunt lucruri care nu sunt compatibile cu statutul de imam. Trebuie să fim foarte respectaţţi în cadrul comunităţii. Or, dacă vrem să fim respectaţi trebuie să avem şi o atitudine corespunzătoare, care să nu devieze de la principiile de bază ale acestei religii.

– Care este bilanţul celor cinci ani de muftiat? – Sincer să fiu, consider că am încercat să fac această instituţie recunoscută şi respectată. Este unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus de la bun început. În ceea ce priveşte un bilanţ cu cât am construit, cu cât am făcut, prefer să nu fiu eu cel care vorbeşte despre aceste lucuri. Oamenii văd şi ştiu. Toate lucrurile sunt la vedere. Mă rog la bunul Dumnezeu ca faptele mele să fie apreciate în primul rând de bunul Dumnezeu şi apoi de enoriaşi. Dacă bunul Dumnezeu îmi apreciază faptele, tot bunul Dumnezeu a vrut ca la vârsta de 28 de ani să fiu ales în această funcţie. Iar acum, dacă bunul Dumnezeu va vrea ca eu să rămân în această funcţie, voi continua. Nu-mi place să mă laud cu astfel de lucruri. Mai am proiecte. Spre exemplu, la Techirghiol am un proiect social. Dacă îmi ajută bunul Dumnezeu vreau să înfiinţez un centru social, cu creşă, azil de bătrâni, o policlinică şi o tipografie. Proiecte sunt. Să trecem de faza de alegeri.

– Aţi avut nişte probleme legate de ultimul pelerinaj la Mecca şi aţi fost acuzat că v-aţi însuşit o parte din bani. Cum răspundeţi acestor acuzaţii?– Dosarul este la Parchet. Se cercetează cazul. Adevărul va ieşi la iveală. Cum s-a întâplat şi în alte cazuri. Eu am mai fost la Parchet. Cum s-ar spune, cunosc drumul. Se ştie cine a făcut această plângere.

 Are vreo legătură cu alegerile?– Bineînţeles. Problema este că nu trebuie să implicăm o chestiune religioasă pentru anumite interese. Deci, dacă eu am deranjat, şi am deranjat foarte multe persoane, acest lucru trebuie să îl spun, atât persoane fizice, cât şi unele organizaţii neguvernamentale. Toată lumea ştie cum lucrez eu. Dacă în unele medii de presă s-a scris în mod repetat împotriva mea am înţeles să mă apăr în instanţă, iar adevărul va ieşi la iveală.  Acum a apărut pelerinajul. Eu am o responsabilitate faţă de credincioşi, pentru că şi-au bătut joc de ei, dar aceste lucruri se vor rezolva. Dacă muftiatul ar fi o instituţie puternică şi nu ar mai sta la mâna anumitor persoane, să ştiţi că s-ar descurca foarte bine. Eu am depus toată documentaţia la Parchet şi am încredere în justiţie şi în Dumnezeu. Adevărul va ieşi la iveală. Dacă se va considera că eu sunt cel vinovat voi răspunde, dar dacă nu, am să fac eu plângere împotriva lor. S-a mai scris despre mine un articol foarte defăimător. Am fost la nuntă la vărul meu . Din păcate unele articole se scriu la comandă şi depăşesc orice limită a deontologiei jurnalistice. Dacă s-a scris ceva critic despre activitatea mea, am acceptat. Dar să vină cu argumente. Omul învaţă din greşeli. Dar nu să scrii un articol pe care să îl pui la cutiile poştale, la anumite cutii poştale. Care au legături cu prietenii mei, care sunt rude cu mine. Nu la toate cutiile poştale. S-a făcut o campanie de denigrare în ochii enoriaşilor. Iar la sfârşit o să se vadă cine a fost. Că sunt cei mai buni prieteni ai mei. O să vedem pe 10 iunie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ