Pentru prima oară prezența românească din Milano și Lombardia este consemnată într-un important volum monografic cu titlul: “Milano Multietnica. Scorci e memorie” recent apărut în această vară la editura Meraviglie 206 p., lucrare îngrijită de doi cunoscuți jurnaliști italieni Donatella Ferrario și Fabrizio Pasoli.
Milano este deja cunoscut ca un oraș multietnic în care locuiesc circa 250.000 de străini, originari din 160 de țări, capitala lombardă fiind o metropolă care se înscrie într-o evoluție firească în rândul marilor orașe europene și occidentale. Zi după zi, în opinia celor doi autori, orașul se îmbogățește cu sunetul unor noi limbi, unor noi culturi, unor noi mentalități.
Noua realitate căruia nu îi lipsesc multe aspecte problematice, aduce cu sine un enorm potențial din punct de vedere cultural, fără a mai vorbi de o experiență fascinantă pe care o poate avea oricine care vrea să descopere mapamondul printr-un simplu tur al cartierelor milaneze, care echivalează cu turul lumii într-un singur oraș. Volumul este un mic pas spre a cunoaște și înțelege pe celălalt, pentru aceasta este însă necesar să faci cunoscut acest fapt, afirmă cei doi jurnaliști.
Lucrarea monografică este rodul a mai mult de doi ani de muncă a autorilor, care însumează rezultatul a zeci si zeci de întâlniri cu persoane aparținând nationalităților prezentate în volum, fiecare povestind experiența lor legată de Milano, reprezentanți de asociații, exponenți ai religiilor, mediatori culturali, cercetători, limitându-se în prezentarea naționalităților mai numeroase de pe teritoriul orașului Milano, care provin din: Filipine, Egipt, China, Peru, SRI Lanka, România, Ecuador, Ucraina, Maroc, Bangladesh cu Armenia, Senegal, Eritrea, etc.
Cu un număr de circa 15.000 de rezidenți, românii se situează pe locul șase între comunitățile de străini din Milano, în schimb pe teritoriul Lombardiei sunt prezenți 159.626, comunitatea noastră situându-se între grupurile mari de emigranți din regiune.
Autorii consideră că românii se integrează foarte repede în Italia datorită afinităților lingvistice, fiind mult predispuși la forme de asociaționism ca o referință principală înspre a păstra rădăcinile culturale și lingvistice. Comunitatea românească caracterizându-se în acest sens printr-o existență transnațională în care patria de origine coexistă cu noul context social.
Italia este considerată sora mai mare pentru România, afirmă cei doi autori, o caracterizare care în virtutea factorului latinității, face ca românii să se simtă foarte apropiați de această țară. Emigrația românească în Italia are rădăcini vechi încă după primul război mondial, dar despre o emigrație masivă se poate vorbi abia după căderea zidului Berlinului începând cu anul 1990. Dacă în anii 1980 se înregistrau 363 rezidenți români în orașul Milano, în 1995 erau stabiliți 541 ca apoi în 2015numărul lor să crească la 5536, iar în 2015 să fie înregistrați circa 14.798 de romani. Autorii prezintă si o scurtă incursiune istorică a României, marile momente de la 1848 (rolul și influența lui Guseppe Mazzini în Țările Române, prietenia româno-italiană, schimburile culturale care au avut loc în decursul timpului între principatele Romane și Italia), perioada interbelică caracterizată de marile inițiative culturale atât dinspre partea Italiană: deschiderea Institutului Italian de Cultură la București, prezența lui Ramiro Ortiz, catedra de limba română cât și extraordinara strategie diplomatică culturală venită dinpre partea Statului român în Italia, rolul personalităților Nicolae Iorga si Vasile Pârvan, fondatori ai două mari instituții de cultură cu un rol fundamental atunci și acum în promovarea culturală și artistică românească în Italia. Sunt prezentate personalități italiene precum Luigi Cazzavillan, Giovanale Vegezzi Ruscalla, Ramiro Ortiz care au contribuit mult la istoria raporturilor culturale între România și Italia.
Privind istoria recentă a României si experiența comunistă, autorii fac referință la renumitul istoric Cesare Alzati, care evaluând experiența comunistă în România, afirmă: „cred că este imposibil pentru cine nu a trăit o experiență de acest fel să înțeleagă ce înseamnă să trăiești într-un regim totalitar (….) credința poporului a fost mult mai puternică decât totalitarismul și acesta este un lucru important (…)”.
Emigrația italienilor în România este un al subiect adus în atenția cititorilor, cei doi autori făcând referință la secolul al XIX-lea și prezența italiană pe teritoriul României precum și contribuția acestora în diferite sectoare ale economiei țării noastre. Mai mult de o pagină vine dedicată vieții religioase a românilor, considerați o comunitate cu un puternic sentiment al credinței creștine, păstrător al tradițiilor vechi, factorul religios fiind determinant în viața comunității, care încearcă și aici în Italia să mențină sărbătorile religioase și valorile creștine. Prima parohie ortodoxă românească la Milano este datată la 1 octombrie 1975. Volumul menționează și prezența bisericii greco-catolice din Milano, în acest sens fiind evocată experiența părintelui Robert Romulus Popa, care se implică activ în viața pastorala și duhovnicească a românilor din parohia sa.
De istoria recentă a orașului se leagă și numele lui Constantin Drăgan, fondatorul Universității Libere Lombarda care propune diferite cursuri publicului interesat. Emigrația masivă a românilor, în special a femeilor, mamelor a dat naștere și unor problematici deosebit de delicate consideră cei doi autori, aducând în discuție așa numiții „orfani della migrazione”, o realitate dură asemeni categoriei badantelor, cărora scriitoarea Ingrid Coman le-a dedicat două volume: Satul fără mămici și Badante pentru todeauna în apariție bilingvă română-italiană. La sensibilizarea opiniei publice italiene contribuie în acest sens și Silvia Dumitrache, care a lansat proiectul „Te iubește mama” în cadrul Asociației Donne Romene în Italia, care își propune să ofere suport mamelor aflate în dificultate.
Între marile personalități de origine română în Italia autorii amintesc pe compozitorul Roman Vlad, soprana Virginia Zeani, balerinul Gheorghe Iancu.
În prezent, realitatea culturală românească la Milano este definită în opinia autorilor de fondarea la Milano a unui Centru Cultural italo-român si a primei edituri românești in Peninsulă – Rediviva, care au reușit să valorizeze cultura românească în teritoriu prin dialogul deschis atât cu comunitatea românească, societatea italiană cât și dialogul intercultural dezvoltat cu reprezentanții asociațiilor de străini din teritoriu. Un interviu mai lung intitulat Misionarismul cultural între România și Italia este realizat de jurnalista Donatella Ferrario cu Violeta Popescu, interviu care aduce în atenție eforturile și imaginea din punct de vedere cultural pe care o prezintă România și comunitatea de români din Milano, interesu l acesteia de a se integra în contextul cultural al orașului , fiind enumerate inițiativele din cadrul bibliotecilor italiene, universități, școli, diferite instituții, fundații și asociații italiene, prezența în cadrul Bookcity Milano, Festivalul de Literatură, Festivalul de Poezie, Zile Interculturale, s.a.
Prezența românilor în Milano, incluzând toate categoriile profesionale (muncitori, ingineri, medici, asistente, îngrijitoare, angajați ai unor diferite firme și companii, până la o importantă elită culturală si artistică (profesori, cercetători, artiști, pictori, muzicieni, balerini etc.) alături de alte comunități de străini, reprezintă o bogăție si o resursă importantăîn istoria orașului.
În realizarea și prezentarea României în cadrul acestui volum, a comunității de români din Milano, jurnaliștii italieni Donatella Ferrario și Fabrizio Pesoli, mulțumesc tuturor celor care din comunitatea românească au oferit sprijin informațional, suport, bibliografie, fiind amintit Consulatul General al României la Milano și activitatea consulului general George Bologan (actual ambasador al României la Roma) căruia autorii îi mulțumesc în mod special pentru suportul acordat, precum și Centrului Cultural Italo Român și tuturor celor intervievați în decursul întocmirii cărții.
Autorii fac referință în prezentarea tuturor comunităàilor, la o listă bibliografică cuprinzând studii, articole, volume apărute atât în limba română cât și în cea italiană.
La finalul volumului sunt dedicate câteva pagini cu rețete specifice fiecărei comunități străine, pentru bucătăria românească autorii menționând o rețetă descrisă de Simona Cecilia Crociani Baglioni Farcas de la asociația Italia-Romania Futuro Insieme de la Roma.
Pentru fotografiile publicate în cadrul volumului, autorii mulțumesc Feliciei Chi, videoreporter. Începând din luna septembrie, în mai multe orașe din Italia vor avea loc lansări ale volumului, considerat în urma recenziilor apărute etc.) ca fiind un instrument de referință pentru cine dorește să cunoască dincolo de obișnuitele prezentări, istoria, locul de unde vin, tradițiile acestor comunități.
