79 de ani de la Katynul românesc

79 de ani de la Katynul românesc

Astăzi se împlinesc 79 de ani de la tragicul eveniment din 1 aprilie 1941 – ziua Paștelui în acel an de război – când mii de români din nordul Bucovinei, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România, dar au fost secerați de grănicerii sovietici la Fântâna Albă. Un episod negru din istoria noastră, numit și „Katyn-ul românesc”.

Soarta românilor s-a schimbat în contextul în care România a fost obligată să cedeze Uniunii Sovietice trei teritorii (Bucovina de Nord, Basabaria și Herța ) unde locuiau câteva milioane de locuitori, consecinţă a ultimatumului primit în iunie 1940 și ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din august 1939, care a rezolvat problema delimitării sferelor de interese din Europa răsăriteană. La 10 luni de la instaurarea ocupației sovietice, mii de români din mai multe sate din Valea Siretului și-au abondonat casele, gospodăriile și viața lor de până atunci pentru a reveni în patria-mamă, nebănuind că vor fi exterminați cu sânge rece. Încă din ianuarie 1941, sovieticii  au lansat zvonul că, cei care vor, au posibilitatea să treacă liber și pașnic frontiera spre România.

Astfel, în duminica Paștelui din 1941, 3.000 de români au format o coloană pașnică, purtând în față un steag alb și icoane, prapuri și cruci din cetină, și s-au îndreptat pas cu pas spre noua graniță sovieto-română.

Aproape de localitatea Fântâna Albă (în prezent, parte a regiunii ucrainene Cernăuți), la circa 3 km de granița română, îi așteptau trupele grănicerilor sovietici.

Cercetătorii spun că masacrul de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă a fost orchestrat de sovietici. Cadavrele românilor au fost aruncate în gropi comune săpate dinainte, iar unele victimele au fost îngropate de vii. Alţi români, prinşi la Fântâna Albă, au fost arestaţi şi torturați. Au sfârşit într-o groapă comună dintr-un cimitir evreiesc peste care ruşii au aruncat var stins.

Ca urmare, sovieticii au declanşat o operaţiune vastă de represalii împotriva românilor din Basarabia şi nordul Bucovinei. În luna iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în  Siberia şi Kazahstan. Foarte puţini au supravieţuit. Ca urmare a regimului opresiv, românii din Basarabia şi Bucovina s-au împuţinat considerabil. Potrivit statisticilor oficiale, populaţia românească a regiunii Cernăuţi a scăzut cu 75.000 de persoane între recensământul românesc din 1930 şi primul recensământ sovietic în 1959. Unii cercetători susțin că sovieticii au avut un program intenţionat de exterminare a românilor.

Sângerosul masacru de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă nu fost recunoscut niciodată de regimul sovietic, iar autorităţile ucrainene au permis abia în anul 2000 oficierea unei slujbe religioase la Fântâna Albă în memoria celor 3.000 de români uciși în drumul lor spre România.

În ultimii ani, la Fântâna Albă au loc slujbe de pomenire a victimelor masacrului de la Varnița.

Din cauza restricțiilor de circulație impuse pentru combaterea epidemiei provocată de noul coronavirus, în acest an nu mai poate fi organizată ceremonia de comemorare a celor care și-au pierdut viața în 1941 la Fântâna Albă, dar momentul va fi marcat în toate bisericile din protopopiatele Hliboca și Storojineț, exact la ora 12.00, prin tragerea clopotelor timp de 15 minute. În acest timp preoții au binecuvântare de a se ruga în bisericile în care își desfășoară activitatea pentru pomenirea victimelor de la Fântâna Albă.