Ziua internațională a femeii – 8 martie – a apărut pe fondul mișcărilor sociale legate de muncă de la începutul secolului trecut, în America de Nord și în Europa. Prima zi națională a femeii a fost marcată în SUA, la 28 februarie 1909. Partidul Socialist a desemnat această zi în amintirea grevei din 1908 a muncitorilor din industria textilă din New York, în care femeile au protestat împotriva condițiilor de muncă.
În 1910, Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga a hotărât instituirea unei zile dedicate femeii, fără a stabili însă o dată anume, 8 martie, numită Ziua Femeii, fiind aleasă în 1913.
Ca urmare a inițiativei de la Copenhaga, în 19 martie 1911, Ziua femeii a fost marcată pentru prima dată în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. La manifestațiile organizate cu acel prilej, s-au cerut pentru femei dreptul la locul de muncă, dreptul la formarea profesională, să se pune capăt discriminării la locul de muncă. În plus, s-au cerut dreptul de vot și dreptul de a ocupa o funcție publică,.
Organizația Națiunilor Unite a sărbătorit pentru prima dată Ziua femeii la 8 martie 1975.
Punctul de plecare pentru o strategie pe termen lung privind drepturile femeii și pentru ca fiecare femeie să își atingă adevăratul potențial îl constituie Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, o foaie de parcurs istoric, semnată de 189 de state, în cadrul Conferinței mondiale a ONU privind femeile.
În România, la 7 martie 2016, a intrat în vigoare Legea nr. 22/2016 pentru declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii – și 19 noiembrie – Ziua bărbatului. Autoritățile administrației publice locale pot organiza manifestări și acțiuni publice dedicate sărbătoririi acestor zile.
