Cât de bine a cunoscut-o lumea pe Angela Merkel în cei 16 ani de mandat? Cancelarul german a luat Germania prin surprindere cu melodia pe care e ales-o pentru parada militară de la ceremonia de adio, care va avea loc săptămâna aceasta: este vorba despre o piesă punk, cântată de una din cele mai non-conformiste artiste din Germania, în contrast cu imaginea conservatoare pe care și-a creat-o Merkel de-a lungul timpului, relatează The Guardian.
Merkel, al cărei succesor social-democrat, Olaf Scholz, urmează să depună jurământul de cancelar săptămâna viitoare, va avea o ceremonie de adio cu fanfară militară în curtea Ministerului Apărării apărării, joi seară.
Ceremonia va fi mai discrete, cu 200 de invitați.
La fel ca predecesorilor ei, Merkel i s-a permis să solicite trei cântece care să fie interpretare de o fanfară în timpul ceremoniei militare.
Dar, în timp ce Gerhard Schröder și Helmut Kohl au ales o muzică convențională pentru această ocazie – My Way de Frank Sinatra și Oda bucuriei a lui Ludwig van Beethoven, printre altele – unele dintre alegerile lui Merkel arată o față necunoscută a cancelarului. Großer Gott, wir loben Dich (Sfinte Doamne, lăudăm numele Tău) este un imn popular creștin din secolul al XVIII-lea. Este o legătură cu rădăcinile ei, ca fiică a unui pastor protestant, și cu identitatea partidului său, Uniunea Creștin Democrată (CDU).
A doua ei alegere, Für mich soll’s rote Rosen regnen a lui Hildegard Knef (Să plouă cu trandafiri roșii pentru mine), un cântec melancolic despre ambiția adolescenței, sugerează deja o sclipire ironică. „Trebuia să mă conformez, să mă descurc. Oh, nu mă pot conforma, nu mă descurc, dar eu vreau mereu să câștig”, spun versurile.
Dar alegerea care uimit lumea este Du hast den Farbfilm vergessen (Ați uitat filmul color) al Ninei Hagen. Înregistrat pentru prima dată în 1974 într-un stil convențional, cântecul a fost un hit în topurile est-germane, înainte ca Hagen să emigreze de cealaltă parte a Cortinei de fier, unde a devenit principala vedetă punk a Germaniei de Vest, în anii 1980.
Cântecul, ale cărui versuri au fost scrise de Kurt Demmler, este o plângere furioasă în care Hagen îi reproșează iubitului ei, Michael, că a făcut doar un film alb-negru în vacanța lor pe insula Hiddensee. Drept urmare, „nimeni nu va crede cât de frumos a fost aici”, spun versurile.
Deși nu a fost cenzurat de stat, cântecul a fost perceput la acea vreme ca o critică ascunsă la adresa republicii socialiste și a cotidianului ei gri și monoton, în care filmele color erau o marfă rară.
Unii comentatori se întreabă dacă există și un sens mai modern în cântecul lui Hagen: un urlet de frustrare față de bărbații care nu-și fac fac treaba în mod corespunzător și, prin urmare, un atac voalat la colegii lui Merkel. – sursa: Digi24.ro
