MARIN GHERMAN – președintele Centrului Media BucPress din Cernăuți Românii din Ucraina din nou au devenit ținta unui atac informațional. Din păcate, istoria se repetă și nu prea au fost trase mari concluzii. Cu un an în urmă, presa din Ucraina, Republica Moldova și Ucraina anunța despre crearea unei Adunări a Românilor din Bucovina la Cernăuți, care a promis să lupte pentru un statut special al românilor în cadrul Ucrainei. Știrea a fost publicată inițial pe un site din Rusia și preluată cu ușurință de marile agenții de știri din Ucraina, România și Moldova, fără să fie verificată. La Cernăuți, membrii asociațiilor pentru cultură românească se întrebau dacă a auzit cineva despre o asemenea Adunare, dacă știe cineva despre liderii ei. Nimeni nimic nu știa…
Centrul Media BucPress a dezmințit atunci informația despre Adunarea Românilor, însă efectul informațional a fost mai mare decât dezmințirea, adică, informația falsă a fost mai pe placul publicului, decât aflarea adevărului. A trecut un an de atunci și iată că o sumedenie de agenții de știri, posturi naționale de televiziune din Ucraina etc. publică deja că aceeași Adunare a Românilor din Bucovina, nu numai că există, dar și solicită autonomie pentru români în fața președintelui țării. Știrea a fost preluată foarte repede de presa românească și nimeni nu a avut timp / dorință să se documenteze, sau posibil că s-au documentat doar cei care nu au publicat nimic, știind că nu este un adevăr.
Acum, „regizorii” noului atac informațional scriu că doamna Dorina Chirtoacă, coordonatorul Adunării, a declarat că „autonomia îi va ajuta pe români să realizeze mecanismele de apărare”. Ca și în 2015, în anul 2016 contează nu atât mesajul (care nu este interzis de lege, în fond), ci contextul, motivația, argumentarea. În 2015 așa-zisa Adunare a Românilor solicita un statut special pentru că „se simte în nesiguranță în contextul conflictelor de contrabandă din regiunea Transcarpatia”. În anul 2016, Adunarea inventată evocă „un precedent juridic și politic pentru toate comunitățile naționale din Ucraina” – statutul tătarilor din Crimeea. „Până în 1944, teritoriul nostru a fost românesc. Strămoşii noștri, care de sute de ani trăiesc în Bucovina de Nord, au creat cultura și bogăția națională a acestei regiuni. Cu toate acestea, astăzi sunt lipsiți de drepturi și libertăți fundamentale”, se spune în informațiile apărute în presă. „În opinia noastră, merităm dreptul la autonomie nu mai puțin ca tătarii din Crimeea, pentru că în cele din urmă cultura, limba, educația și talentele națiunii române să-și găsească locul de drept”, se arată în scrisoarea adresată – chipurile – lui Poroșenko.
În ambele cazuri sunt evocate aspectele problematice ale relațiilor dintre etnicii români și autoritățile ucrainene. Să recunoaștem, probleme sunt în realitate – cum fără ele? – însă, important este să nu acceptam acum ca românii din Ucraina să devină o unealtă a jocurilor politice murdare.
Dacă analizăm comentariile din subsolul știrilor despre așa-zisa Adunare a Românilor, observăm că informația falsă este considerată un act de trădare a etnicilor români, care „nu au ce face în vreme de război în Donbas”, „au pretenții teritoriale”, „creează probleme din cer senin” etc. etc. Așadar, imaginea românilor din Ucraina în ochii populației majoritare a avut doar de suferit, a doua oară în ultimul an. După ce-au aflat că știrea este falsă, agențiile de presă și posturile de televiziune din Ucraina nu au publicat dezmințiri, nu au încercat să „lecuiască” spațiul informațional și să diminueze efectele sociale negative, ci pur și simplu au șters informațiile despre inexistenta Adunare și inexistenții lideri. Ne întrebăm, deci, care-i rezultatul? Creierele spălate de propagandă au rămas în continuare spălate, rănile au devenit intratabile, din păcate.
Este de menționat că știrea a fost publicată pe TASS și preluată de o sumedenie de agenții de presă din Ucraina, România și R. Moldova. În comentariul agenției ruse TASS se spune: „Unii analiști români consideră, în contextul crizei din Ucraina, că Bucureștiul trebuie să introducă forțele armate în regiunile Odesa și Cernăuți”. Așadar, TASS realizează și un atac informațional împotriva României, țintind relațiile dintre Ucraina și România. Logica acestor atacuri este simplă: facilitarea apariției de conflicte regionale, de dorit interetnice, convingerea opiniei publice din țară că minoritatea este o primejdie, o sursă de „separatism”, schimbarea atitudinii majorității față de grupul țintă și dezechilibrarea situației, semănarea urgiei și neîncrederii între etnii, în cazul dat între ucraineni și români. În același timp, reacțiile din rețelele de socializare și din presă la aceste atacuri informaționale scot în prim plan liderii de opinie, susținătorii direcți și indirecți ai informației virtuale, adică sunt și o sursă alternativă de informare.
Rănile vor fi netratabile și până când presa din Ucraina, România, R. Moldova și alte state nu-și vor asuma o responsabilitate socială pentru știrile dăunătoare și periculoase. Nu degeaba Guvernul ceh a decis recent să înfiinţeze o echipă specială care să monitorizeze propaganda străină în Cehia, ca urmare a faptului că Rusia se foloseşte tot mai mult de site-urile de ştiri şi de mediile de socializare online pentru a-şi răspândi mesajele în rândul populaţiei. Poate a venit timpul să ne gândim la asemenea formate în plan regional, de ce nu: româno-ucraineano-moldovenești?
