Într-un articol publicat în 23 iunie 2025, Financial Times a dezvăluit că există o presiune politică tot mai mare asupra băncilor centrale ale Germaniei și Italiei pentru repatrierii rezervelor lor de aur aflate în custodia Rezervei Federale din New York.
Deși acesta este departe de a fi primul eveniment al secolului, el accentuează și mai mult scăderea credibilității Statelor Unite în păstrarea rezervelor de aur ale altor țări dezvoltate. Mai ales dacă ne gândim că, în prezent, Germania și Italia dețin – oficial – cele mai mari rezerve de aur după Statele Unite.
În prezent, la New York sunt deținute aproximativ 1.930 de tone de aur care aparțin celor 
două țări. Acestea reprezintă aproximativ 30,5% din totalul aurului păstrat la New York Fed, care se ridica la 6.331 de tone în 2024.
Se pare că, cel puțin de când rezervele în dolari și euro ale Băncii Naționale a Rusiei au fost înghețate la începutul invaziei rusești din Ucraina, multe bănci centrale au decis să își repatrieze cel puțin o parte din rezervele de aur. Cele mai recente evoluții fiind observate la Banca Rezervelor din India.
Cu toate acestea, tendința de repatriere a aurului a existat cel puțin de la începutul acestui secol. După ce congresmanul american Ron Paul a solicitat în 2011 un audit al aurului depozitat la Fort Nox – cea mai înaltă facilitate de securitate din lume în ceea ce privește rezervele – băncile centrale au început să caute alternative.
Mai ales având în vedere că ultimul audit complet și transparent al rezervelor de aur de la Fort Nox a avut loc în 1953.
Deoarece solicitarea lui Ron Paul nu a primit niciodată un răspuns serios, Germania a decis să acționeze.
Între 2013 și 2017, Germania a repatriat un total de 674 de tone de aur pe care le deținea în custodia New York Fed și a Banque de France. Operațiunea a fost extrem de secretă, cu avioane securizate care au transportat aurul de la New York și Paris la Frankfurt.
Se estimează că fiecare avion a transportat între 20 și 30 de tone de aur. La prețul de astăzi, aceasta înseamnă o marfă în valoare de două – trei miliarde de dolari.
Cu toate acestea, după cum a subliniat Peter Boehringer, membru al Bundestagului și un promotor puternic al repatrierii aurului Germaniei, lingourile de aur pe care Germania le-a primit în 2013 erau lingouri proaspăt turnate. Acestea nu erau cele pe care Germania le-a lăsat în custodia SUA în anii 1960.
Dincolo de aceasta, au fost ridicate întrebări legate de faptul că Rezerva Federală din New York nu a permis nici măcar oficialilor altor bănci centrale să arunce o privire în seifuri. Nu pentru a inspecta întregul depozit, ci doar pentru a verifica dacă în seif există lingouri de aur.
Înainte de preluarea mandatului, Donald Trump continua să facă presiuni asupra președintelui Rezervei Federale, Jerome Powell, pentru a reduce ratele dobânzilor. Dacă 
Fed ar fi făcut acest lucru, dolarul ar fi pierdut mai multă valoare față de alte valute – inclusiv față de aur – deoarece titlurile de trezorerie americane nu ar mai fi plătit atât de multă dobândă.
Cu toate acestea, de la preluarea mandatului de către Donald Trump, în ianuarie 2025, nu a existat nicio reducere a ratei dobânzii în Statele Unite.
Acest lucru l-a împins pe Trump să devină un adversar al deciziilor de politică monetară ale lui Powell. În lumina presiunii continue asupra lui Powell, președintele Asociației Contribuabililor din Europa, Michael Jager, a declarat pentru Financial Times:
Suntem foarte îngrijorați de faptul că Trump umblă la independența Rezervei Federale. […] Recomandarea noastră este să se aducă aurul acasă pentru a se asigura că băncile centrale europene au control nelimitat asupra acestuia în orice moment.
Cu toate acestea, nu aceeași problemă a fost ridicată de Peter Boehringer, deputat în Bundestag. Într-un interviu acordat Kitco News, acesta a declarat:
Într-o lume plină de datorii trebuie să ai un activ de rezervă necompromis – și acesta este aurul.
Boehringer a continuat să sublinieze că, deși dorește să vadă aurul din Frankfurt (unde sunt păstrate 50% din cele 3.351,3 tone de aur ale Germaniei), problema nu este Donald Trump. Principala sa preocupare este legată de faptul că euro este o monedă fiat, care a pierdut 93% din valoare față de aur de la crearea sa în 1999.
Pe de altă parte, premierul italian, Giorgia Meloni, a făcut campanie în jurul faptului că dorește să aducă rezervele țării la Roma. Cu toate acestea, având în vedere tensiunile comerciale actuale dintre SUA și practic toate celelalte țări din lume, ea abia a menționat repatrierea rezervelor de aur ale țării din Statele Unite. Cel mai probabil, strategia sa este de a menține relații strânse cu SUA din motive economice și de apărare.
Ce ar însemna o repatriere pentru Statele Unite?
Au existat deja cazuri în care țările care își doreau aurul înapoi au primit lingouri complet diferite de cele pe care le-au lăsat în seifurile din SUA.
Un astfel de comportament ridică întrebarea dacă SUA păstrează într-adevăr aurul altor țări sau îl folosește. Prin împrumutarea aurului altor națiuni, SUA ar primi o dobândă în aur din partea debitorului.
Astfel de împrumutați pot fi administratori de ETF de aur, bănci, burse de mărfuri sau alți custozi în lipsă de aur fizic.
Având în vedere că, chiar dacă atât Donald Trump, cât și Elon Musk au continuat să facă presiuni pentru un audit transparent și complet al Fort Nox, nu a existat nicio evoluție în acest sens. Boehringer crede că Trump a făcut anunțul auditării aurului în avans pentru a da timp Trezoreriei SUA să adune aurul care ar trebui să se afle în seifurile americane.
În cazul în care aceste seifuri ar fi goale, Statele Unite și-ar pierde cu credibilitatea și ratingul de credit ar scădea vertiginos, trimițând SUA într-o spirală a datoriilor în care, pentru a plăti datoriile existente, țara ar trebui să se împrumute și mai mult. – sursa https://tavex.ro
