Acasă Italia Aurelian Mihai: Pentru cei 15.000 de români din Sardinia este nevoie de...

Aurelian Mihai: Pentru cei 15.000 de români din Sardinia este nevoie de un consulat

Statisticile oficiale anunță aproximativ 10.000 de români în insula Sardinia, însă românii din insulă spun altceva, căutând să cifreze numărul românilor undeva până la 15.000 de cetățeni, majoritatea aflând-se în nordul Sardiniei, în jurul Olbiei, declară deputatul Aurelian Mihai, citat de Promptmedia.ro.

Emigrația românească către Sardinia este una recentă, după căderea comunismului, în insula aflată în Marea Mediterană îndreptând-se o mulțime de români pentru a-și căuta un trai decent și asigurarea zilei de muncă.  În Sardinia muncesc români în mai toate domeniile cunoscute, și în cele accesibile străinilor, de la doamnele care lucrează în serviciul domestic, la angajate în sistemul de sănătate, de la agricultură și construcții, până la restaurante și cafenele. În Cagliari am întâlnit comunitatea de români ortodocși, a cărei parohie, cu hramul Sfântului Antim Ivireanul, este păstorită de tânărul și ambițiosul preot Andrei, este înconjurat de români cu adevărat patrioți, care nu au uitat tradițiile românești, români care își mistuie dorul de acasă prin participarea la rugăciune alături de alți compatrioți. Biserica și asociația românească Cuore Romeno, aflată în Oristano, au sesizat multe dintre problemele românilor de pe insula, dar până acum … nimic, nu a existat nici o reacție și nici o decizie din partea celor însărcinați să asigure prezența constantă a unui consulat românesc în zonă nu a fost luată. Am împărtășit câte puțin din așteptarea românilor care locuiesc în Sardinia, așteptând și eu, ore bune, să pot călători către insulă. Pot spune că am avut ghinion, avionul a întârziat trei ore.

Mă întrebam, în tot acest timp, ce s-o petrece în sufletele cetățenilor noștri, care trebuie să piardă două zile de lucru pentru a merge la consulatul din Roma, pentru serviciile consulare de care au nevoie, pentru că românii  din Sardinia sunt legați, jurisdicțional, de consulatul românesc care deservește și zona Lazio. A pleca din nordul insulei, din Olbia de pildă, înseamnă câteva ore bune până la Cagliari. Apoi, pentru a ajunge la Roma, acest lucru se face cu avionul sau cu vaporul, însemnând, în acest ultim caz, ore! Pentru a calatori cu avionul, dacă biletul de călătorie nu este achiziționat din timp, costă sute de Euro, la care se adaugă o noapte de ședere în Roma, pentru că rutele de zbor asigurate sunt la ore bine determinate care nu conferă cetățeanului posibilitatea de a-și construi parcursul călătoriei având la dispoziție o mare flexibilitate a orarului de zbor.

Ca emigrant român, istovit de călătorie, cu grija că patronul îți va cere și pielea de pe tine pentru zilele în care a trebuit să vii în Roma la consulat, zile pentru care te-ai  obligat destul față de angajator, zile în care nu câștigi bani, mizând pe îngăduința șefilor, umilindu-te, cauți în disperare un preț bun la un popas, un hotel în capitala Italiei, capitală destinată unui turism deloc ieftin, agonia continuă cu așteptarea pentru oferirea serviciilor consulare, cu toată buna ameliorarea a condițiilor după înființarea noului sediu, poate cel mai modern din lume între consulatele României din străinătate. După orele petrecute prin Roma, cetățeanul român reia drumul către Sardinia, către locul de muncă, îngândurat, cu frica pierderii serviciului, cu mare îngrijorare asigurarea pâinii și a zilei de muncă pentru familie și sine. Și toate acestea, în modernul și contemporanul 2016, după ce, chiar și românii  din Sardinia au contribuit la câștigarea alegerilor parlamentare și a celor două mandate prezidențiale din 2008 și până în prezent! Partidele politice nu s-au înghesuit să facă organizații, iar reprezentanții politici, nu prea au avut interes pentru zonă. Trucul? Prea puține voturi, iar pentru 2016 nici o secție de votare, deși, românii  de pe insulă se înscriu în procesul electoral. Vor fi ceva forțări de ultim moment când se va mai încerca aruncarea câtorva mesaje de „interes” pentru comunitate. Va fi prea târziu, românii  sunt revoltați, indignați,  și … aproape abandonați! Este o certitudine! Nu mă înșel! Am solicitat, an de an, înființarea unui consulat românesc, pentru că trebuie! Acei peste 10.000 de români, cândva poate și 15.000 după spusele celor care cunosc mai bine situația, românii  care trăiesc în Sardinia, adus un aport și încă aduc mari beneficii țării noastre. De pe insulă pleacă lunar către România peste un milion de Euro, daca ar fi să gândim cu multă modestie, la o medie de 100 de Euro lunar pentru fiecare cetățean. Din economiile românilor din Sardinia, România a cumulat, probabil, în decursul a zece ani, peste 100 de milioane de euro, fără a ne gândi cât de mulți bani au plecat în perioada de prosperitate economică, pe lângă micile economii și creditele bancare obținute. Aș calcula cu toată responsabilitatea că, de la căderea comunismului și până în prezent, peste 300 de milioane de euro au provenit de acolo, doar din partea unei mici comunități de români uitate de București! Ce este drept, ambasada din Roma, încearcă ducerea la îndeplinire a atribuțiilor, organizând, de două ori pe an, consulate itinerante. Insuficient pentru că insuficient este și personalul de care dispun misiunile consulare din străinătate. Alt punct slab al administrației de la București care neglijează faptul că în afara țării se află milioane de români, doar în colegiul pe care îl reprezint. Între Cipru și Islanda se află peste 20% din populația României. O covârșitoare majoritate o formează români și românce tineri, apți de muncă. Calculele statistice și economice arată că România pierde un miliard. România pierde mai mult decât bani, iar clasa politică, încă inertă la procentul celor 20% (vezi situația votului prin corespondență și alte subiecte dedicate, mai nou, diasporei) neglijează constant imensele beneficii pe care construirea de oportunități pentru tineri le reprezintă. Tocmai România, ca stat integrat în Uniunea Europeana, prin oferirea nu doar a unor avantaje, ci a unor condiții de normalitate acasă, cu privire la aspecte specifice cum ar fi  educația, sănătatea, debirocratizarea în administrație, atragerea de fonduri europene și finanțarea privată, prin oferirea unor alternative corecte în beneficiul deținătorilor de capital și cum să nu, marea scăpare a oricăror Guverne care au populat Palatul Victoria, lupta pentru crearea de locuri de muncă, marele secret încă nedescoperit de multe dintre guvernele de până acum! Dacă un român are un loc de munca care sa-i furnizeze venituri adecvate, modeste, rămâne acasă! Așadar, cu multă întristare, românii  din Sardinia sunt încă ocoliți de bunele intenții ale autorităților care pot decide spre binele lor, iar românii  din Sardinia, trebuie să aibă parte de un consulat. Este mult prea târziu pentru analize de costuri pretențioase,  este mult prea târziu pentru a veni cineva să își dea cu presupusul! Suntem în mare întârziere, iar Guvernul trebuie să ia o decizie! La fel și în cazul românilor din Bari, Stuttgart, Manchester, Miami, Insulele Canare, Insulele Baleare, Galicia – Santiago de Compostela, Frankfurt și oriunde este nevoie! Guvernele României trebuie să înceteze să mai privească către diaspora că la o sursa de venituri automate, că pe un drept natural, fără a avea și obligații. Asigur orice ministru că îmi pot dedica o întreagă vară, pe cheltuiala proprie, pentru a identifica, alături de români, orice oportunitate de spațiu pentru a avea câteva posibilități serioase în ceea ce privește înființarea de noi consulate! Firește, ne-am dori cu toții ca în acele consulate să mai lucreze și românii din comunitate, buni cunoscători ai realității din zona respectivă.

De amintit oricărui cetățean interesat, că problemele nu se rezolva doar cu o serie de strângeri de mână, îmbrățișări, cuvinte frumoase, bună educație și proiecte care nu se materializează niciodată! Până când Guvernul României hotărăște să asculte, nu doar să audă propunerile de mai sus, românii  din diaspora vor mai aduce câteva miliarde bune, fără că oamenii care decid în România să depună alte eforturi în afara de zâmbete de satisfacție văzând-si buzunarele și conturile bancare doldora de banii românilor care încă mănâncă o pâine amară a străinătății”, declară deputatul.