Președintele Confederației Sindicale Cartel Alfa, Bogdan Hossu, participă împreună cu delegația română la al Doilea Summit Mondial pentru Dezvoltare Socială, care are loc în aceste zile la Doha, Qatar. Summitul reunește lideri mondiali, miniștri, parteneri sociali, reprezentanți ai societății civile și ai sectorului privat, cu scopul de a relansa agenda socială globală și de a transforma angajamentele politice în acțiuni concrete.
La treizeci de ani după Summitul de la Copenhaga din 1995, când statele membre ale ONU au stabilit o agendă comună pentru eradicarea sărăciei, munca decentă și incluziunea socială, liderii mondiali se reunesc din nou pentru a reevalua progresele realizate. Al Doilea Summit Mondial pentru Dezvoltare Socială are loc într-un context de stagnare a acestor obiective, marcând un moment crucial pentru revitalizarea angajamentului global față de dezvoltarea socială echitabilă.
La împlinirea a optzeci de ani de la primul Summit Mondial pentru Dezvoltare Socială, comunitatea internațională marchează un moment de reflecție și reînnoire a angajamentului față de valorile fundamentale ale justiției sociale, egalității și incluziunii. Deși este vizibil progresul, provocări care amenință coeziunea socială și drepturile fundamentale încă persistă. În acest context, Declarația de la Doha reprezintă un nou reper al solidarității globale, reafirmând că dezvoltarea durabilă nu poate exista fără demnitate, echitate și oportunități reale pentru toți.
Discursul președintelui CNS Cartel Alfa, in cadrul celui Al Doilea Summit Mondial pentru Dezvoltare Socială:
„Excelențele voastre, distinși delegați, colegi, prieteni,
Este o mare onoare pentru mine să transmit un mesaj în acest forum, în numele lucrătorilor români. Suntem aici pentru că înțelegem că pacea, stabilitatea și prosperitatea economică reală sunt imposibile fără o justiție socială solidă. Prezența noastră aici nu este o simplă formalitate; este un act profund de re-angajare colectivă, un moment pentru a insufla un nou impuls promisiunilor făcute la Copenhaga, acum trei decenii.
Aceasta este, într-adevăr, o discuție deosebit de importantă și cu atât mai oportună. În ultimii ani, multiple crize s-au suprapus, accentuând instabilitatea globală. Instabilitatea globală, urgențele climatice și presiunile inflaționiste nu sunt doar provocări economice; ele reprezintă un atac direct asupra angajamentului nostru pentru progresul social. Ele împiedică eforturile noastre de eradicare a sărăciei, marginalizând și mai mult pe cei mai vulnerabili, reprezintă o amenințare directă la adresa ocupării deplină și a muncii decente pentru toți și pun în pericol incluziunea socială. Am ajuns într-un punct în care voința politică trebuie să fie decisivă, altfel, anii de progres riscă să fie rapid pierduți.
Având în vedere gravitatea situației, trebuie să vorbesc deschis despre contextul național, în special în România, o țară aparent angajată față de valorile europene și globale. Recent, Guvernul României, a prioritizat o abordare pe termen scurt a disciplinei fiscale, adoptând măsuri de austeritate profund dăunătoare. Aceste reduceri afectează arterele vitale ale serviciilor publice, educația, sănătatea și protecția socială, și reprezintă o trădare a Declarației de la Doha înainte ca angajamentele să fie puse în aplicare.
Vedem rezultatele concrete în fiecare zi: bugete ale școlilor publice reduse drastic, ceea ce duce la lipsa cadrelor didactice și compromiterea calității educației; finanțare insuficientă a spitalelor, care funcționează cu personal minim și cu echipamente insuficiente și învechite. În timp ce cetățenii se confruntă cu o inflație ridicată și cu scăderea puterii de cumpărare, guvernul se opune unor majorări adecvate ale salariului minim, lăsând astfel pe cei cu venituri mici să nu poată ține pasul cu costul vieții. În plus, soliditatea sistemului nostru de protecție socială a fost subminată fundamental prin transferul, în 2017, al tuturor contribuțiilor sociale către angajat, ceea ce a compromis profund echitatea și distribuția echilibrată a costurilor pentru funcționarea sistemului de protecție socială. Cel mai tragic este că mecanismele de protecție socială menite să sprijine cei mai săraci sunt desființate treptat. Acestea nu sunt măsuri responsabile; sunt politici auto-distructive care tratează oamenii, adevărata noastră resursă de bogăție, capitalul uman, ca pe o povară bugetară, nu ca pe o investiție strategică.
Aceste măsuri de austeritate constituie un obstacol direct în calea realizării obiectivelor centrale ale acestui Summit. Prin erodarea sistematică a protecției sociale, guvernul nu își reduce deficitul; dimpotrivă, crește excluderea socială și inversează progresele greu câștigate în lupta împotriva sărăciei. Persoanele vulnerabile, precum vârstnicii, persoanele cu dizabilități și familiile monoparentale, sunt împinși înapoi către sărăcie. Aceasta este antiteza societății incluzive pe care ne-am angajat să o construim.
Mai mult, această abordare politică bazată pe reduceri subminează demonstrabil dezvoltarea economică pe termen lung a națiunii noastre. O economie robustă se bazează pe o forță de muncă educată, sănătoasă și protejată. Când educația este subfinanțată, distrugem inovația și alimentăm criza forței de muncă calificate. Când sănătatea nu este accesibilă, productivitatea națională scade. Când protecția socială eșuează, cererea internă se reduce, captivându-ne într-un ciclu de creștere redusă. Aceste reduceri nu economisesc bani; ele reprezintă un transfer direct de bogăție de la binele public spre detrimentul dezvoltării. Sacrificăm potențialul uman pentru un ușor, temporar confort fiscal. O națiune dezvoltată și integrată înțelege că fiecare euro investit în educație de calitate și sănătate universală este un multiplicator de investiții care garantează o bază fiscală mai puternică, o forță de muncă mai calificată și o reziliență mai mare mâine.
Excelențele voastre, Declarația Politică de la Doha este un apel pentru politici coordonate, coerente și bine direcționate. Este un apel la curaj. Trebuie să respingem fără echivoc falsa dilemă care ne obligă să alegem între prudența fiscală și investiția socială. Singura cale către un viitor durabil, pentru România și pentru lume, este aceea în care succesul economic este definit nu prin echilibre trimestriale, ci prin sănătatea, educația și incluziunea oamenilor noștri. Fac un apel guvernului meu și tuturor guvernelor tentate de calea ușoară a austerității să își schimbe direcția. Să onorăm spiritul Copenhagăi și imperativul de la Doha prin investiții constante și curajoase în pilonii sociali care susțin cu adevărat societatea noastră”.
La Summitul Mondial pentru Dezvoltare Socială din Qatar partea patronală din România este reprezentată de președintele IMM România, Florin Jianu.
Evenimentul a reunit peste 14.000 de participanți, peste 40 de șefi de stat și de guvern și 170 de miniștri, iar reprezentanții comunităților internaționale au marcat adoptarea Declarației Politice de la Doha.
Liderii mondiali s-au reunit pentru a discuta despre consolidarea obiectivelor sociale la nivel global, în special combaterea sărăciei, educația de calitate și întărirea protecției sociale.
