Cum interacționează societatea cu operele de artă

Cum interacționează societatea cu operele de artă

Conferința „Reconsiderarea artei contemporane în perioada distanțării fizice/ Reimagining contemporary art in times of physical distancing” este organizată de reprezentanța ICR la Bruxelles cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, marcată la 10 decembrie.

Proiectul „Reimagining contemporary art in times of physical distancing” îi va avea ca invitați pe Philippe Van Cauteren, Willem Elias, Iosif Király, care vor expune perspective diferite asupra noii paradigme în care instrumentele digitale devin tot mai prezente în domeniul artei contemporane, modelând și schimbând, într-un timp foarte scurt, felul în care societatea interacționează cu operele de artă, într-un material video ce va fi difuzat pe pe rețelele de socializare ale ICR Bruxelles.

Philippe Van Cauteren, director artistic la Muzeul de Artă Contemporană S.M.A.K. Gent va susține prelegerea cu titlul: “The mission of contemporary art in a socially distanced era”.

Când lipsa prezenței fizice în spațiul muzeului devine noua normalitate, iar platformele virtuale devin un deziderat ubicuu, care sunt termenii în care putem regândi misiunea socială pe care o au muzeele de artă contemporană?

Willem Elias, filosof și chairman HISK – Higher Institut of Fine Arts, Gent, va susține prelegerea cu titlul: “Rethinking the nature of art’s experience in a virtual space”.

Platformele online nu oferă aceeași experiență puternică pe care întâlnirea fizică cu o operă de artă o generează, în schimb oferă timp și spațiu pentru o aprofundare mai mare a lucrărilor de artă care conduce către o educație artistică sporită.

Iosif Király, artist vizual și profesor Universitatea Națională de Arte București, va susține prelegerea cu titlul: “Teaching visual arts in times of physical distancing”.

Cum poți adapta un discurs și o metodă de predare care gravitează în jurul unui contact fizic cu audiența și cu obiectul de studiu, la un model de interacțiune umană care se desfășoară într-un spațiu virtual?

Instituțiile de artă contemporană sunt nevoite să se adapteze rapid la noua paradigmă și să propună noi metode de difuzare a discursului artistic către publicul larg. De asemenea, rolul pe care arta îl are în societate a început să fie tot mai mult recontextualizat ținându-se cont, atât de noile limitări, cât și de noile oportunități.

Sistemul de educație artistică se confruntă cu o provocare greu de imaginat: închiderea tuturor spațiilor fizice de învățământ și a atelierelor de studiu pentru practica de zi cu zi a studenților. Acest context impune o adaptare rapidă și flexibilă pentru găsirea unor metode creative prin care studenții din domeniile artistice să poată beneficia în continuare de îndrumarea și susținerea profesorilor.

Prin organizarea acestei conferințe, ICR Bruxelles dorește să sărbătorească 10 decembrie – Declarația universală a drepturilor omului și să prezinte modalități de diseminare a culturii în noua realitate.

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat și proclamat Declarația universală a drepturilor omului. După acest act istoric, Adunarea Generală a recomandat statelor membre să nu precupețească nici unul dintre mijloacele care le stau la dispoziție pentru a publica în mod solemn textul Declarației și „pentru a face astfel ca el să fie distribuit, afișat, citit și comentat, […] indiferent de statutul politic al țărilor sau teritoriilor”.

Articolul 27 din Declarația universală a drepturilor omului face referire la dreptul la cultură: „Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui.”.

Cultura este un concept-cheie al lumii contemporane, domeniu vast, de mare complexitate și diversitate, care poate fi privit și abordat conceptual din mai multe perspective, ceea ce generează o varietate de moduri de definire.

Declarația extinde cadrul definiției prin referirea la rolul culturii în existența umană, la beneficiile pe care aceasta i le aduce omului din punct de vedere spiritual, intelectual, moral și existențial. Prin cultură, discernem valorile și facem alegeri. Cultura deschide omului perspective în cunoașterea de sine și în cunoașterea lumii.

Dreptul la cultură al individului este un drept fundamental, care trebuie să se regăsească între celelalte drepturi fundamentale, precum: dreptul la libertatea gândirii, de conștiință sau religie, dreptul la libertatea opiniilor și exprimării, dreptul la învățătură etc., cum, de altfel, este prevăzut în Declarația universală a drepturilor omului (10 decembrie 1948) sau în Constituția României.

De obicei, într-o perioadă de criză se renegociează sistemul de valori și metodele de interacțiune ale individului cu cotidianul.

Anul 2020 a produs o modificare sistemică asupra modului prin care, atât publicul, cât și profesioniștii activi pe scena de artă contemporană se raportează la conținutul cultural. Multe dintre aceste schimbări care s-au produs și se vor produce în această perioadă se vor permanentiza. După ce se va fi terminat pandemia COVID-19, scena de artă contemporană va arăta total diferit față de cum eram obișnuiți anterior anului 2020.

Comportamentul publicului se modifică, migrând dinspre o interacțiune cu discurs artistic dintr-un format fizic în interiorul spațiilor de artă, către accesarea unor instrumente digitale care pot substitui modul clasic prin care intrăm în contact cu lucrările de artă.

Evenimentul se înscrie în strategia ICR Bruxelles de a continua seria de proiecte academice la care au participat de-a lungul timpului reprezentanți de frunte ai Academiei Române, Academiei Belgiene, Academiei Flamande, Academiei Franceze și ai mediului universitar din Europa.

Philippe Van Cauteren

Din 2005, este directorul artistic al muzeului de artă contemporană S.M.A.K. din Gent. Printre principalele direcții pe care programul său curatorial îl urmărește este dezvoltarea instituției în acord cu cerințele și necesitățile actuale ale unui muzeu de artă contemporană. Sub supravegherea sa, programul expozițional se concentrează pe expoziții monografice de anvergură internațională. Printre artiștii expuși la S.M.A.K, începând cu anul 2005, se numără: Lois Weinberger, Kendell Geers, Paul McCarthy, Mark Manders, Dara Birnbaum, Jorge Macchi, Nedko Solakov sau Ciprian Mureșan. În calitate de curator independent, a coordonat expoziții în Germania, Mexic, Chile și Brazilia. În 2002, a organizat prima Bienala de Artă Contemporană Ceará America la Fortaleza (Brazilia), iar în 2009, a fost curatorul Kathmandu Triennale.

Willem Elias

A fost profesor titular la Universitatea Vrije din Bruxelles în domeniul agogicii culturale. De asemenea, în perioada 2009-2015, a fost decan al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației. Este profesor Emerit, de la 1 octombrie 2016, al Universitatii Vrije Bruxelles.

Este critic de artă (AICA), membru al asociației muzeale internaționale (ICOM) și președinte fondator al Institutului Superior de Arte Vizuale (HISK) din Flandra. Președinte al Comitetului consultativ pentru artă VUB (KAC). Membru al consiliului de administrație al muzeului de artă contemporană din Bruxelles, Kanal. Membru al consiliului de administrație al RIKZZ, Consiliul pentru inspecție și asigurarea calității pentru etica neconfesională.

Este membru al Academiei Regale Flamande din Belgia pentru Științe și Arte, Clasa Artelor și consilier al ministrului culturii comunității flamande, Sven Gatz.

Iosif Kiraly

Este cofondator al Departamentului Foto-Video de la Universitatea Națională de Arte București (1995). În paralel cu activitatea didactică de la Universitatea Națională de Arte București, Iosif Király este profesor asociat al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), în cadrul Masteratului de Studii Vizuale, unde predă cursuri a căror tematică se situează la confluența artisticului cu socialul și politicul. A susținut prelegeri și cursuri de scurtă durată în mediul artistic și academic național și internațional în cadrul unor instituții de prestigiu precum: New York University și ICRNY (2015), Castrum Peregrini, Amsterdam (2013) sau University College London (2011).

Pe lângă activitatea sa universitară are o amplă carieră artistică, lucrările sale fiind prezente în numeroase colecții publice de artă contemporană (Stedelijk Museum, Amsterdam, European Central Bank, Frankfurt, Hamburger Bahnhof – Museum für Gegenwart, Berlin) participând, de asemenea, la numeroase bienale internaționale (Bienala de la Veneția – 1993, Bienala de la Sao Paolo – 1994) și expoziții de grup sau solo organizate de importante instituții de artă (PhotoEspana, Madrid, Camera Austria, Graz, IASPIS Galleriet, Stockholm).