Acum că avem lista și ordinea finală a candidaților la alegerile prezidențiale din mai 2025, la început de campanie electorală fac câteva comentarii din perspectivă psihoculturală, care sper să ne apropie ca români, pentru o competiție corectă în beneficiul țării. Într-adevăr, lumea se schimbă paradigmatic și dramatic, de aceea, este important ca polarizarea noastră, a românilor, să nu ne vulnerabilizeze țara în aceste vremuri complicate. Dincolo de polarizările dintre noi, trebuie să avem grijă de țară! Dar pentru a face acest lucru, trebuie să fim înțelepți și să înțelegem psihologic prin ce trecem acum.
Încep prin a reaminti că, psihocultural vorbind, avem orientativ acum trei mari grupuri de români, relativ polarizate și antagonizate, cu zone de tranziție între ele.
(1) În zona democrației moderne (putere delegată prin reprezentativitate / adevăr distribuit prin media liberă / stat de drept garantat prin reguli-instituții), avem oamenii care o înțeleg și îi respectă instituțiile (instituții de la grădiniță, la cele politice), cei mai mulți fiind cu orientări euroatlantice. În general sunt oameni deja emancipați, cu preocupare spre binele comun și deschidere spre lumea globală, acesta fiind grupul cu cea mai mare pondere de absolvenți de studii superioare dintre cele trei grupuri despre care discutăm. Din punct de vedere economic, cei mai mulți se află în clasa superioară sau de mijloc (clasa de mijloc se referă aici la partea din populație care are un venit disponibil anual cuprins între 75% și 200% din venitul disponibil median anual). Aceștia pot fi mai bulversați acum, în aceste vremuri de aparentă ruptură între Europa și SUA. Lor nu le pot spune decât să-și urmeze valorile democratice și să respecte instituțiile/sistemul democratic al țării, preocupându-se să funcționeze cât mai bine pentru oameni, și ne va fi cât de bine se poate nouă și copiilor noștri.
(2) În zona „antisistem”, avem mai ales oameni în faza de emancipare, mai egoiști în acest stadiu în mod natural, deoarece vor ca mai ales părerea/vocea să le fie ascultată și urmată, iar părerea/opinia proprie este confundată ușor cu cunoașterea (adevărul). Se simt mai speciali, unii ca urmare a unui salt mai recent economico-social major, cei mai mulți aflându-se într-o zonă a unei clase de mijloc, economic vorbind. Pe acest fond, aceștia sunt împotriva instituțiilor existente pe care doresc să le distrugă și/sau să le înlocuiască prin preluarea acestora de către ei, simțind adesea că nu sunt respectați și valorizați de acestea, psihologia fiindu-le dominată adesea de emoții negative (frustrare/ură). Acceptă mai ușor „șefi” speciali și, când/unde nivelul educațional este slăbit, dezvoltă narațiuni istorico-sociale bizare prin excepționalismul lor (ex. istorii false traco-geto-dace; conspirații prin pseudocunoaștere și pseudoreligie). Se autodescriu adesea ca „suveraniști”, în timp ce alții îi descriu ca „izolaționiști”. Cei mai mulți sunt cu studii medii. Ei sunt foarte sensibili la restricții, catalogându-le automat ca antidemocratice (ex. „progresiste”, „șoroșiste”) și adesea sunt împotriva sistemului democratic modern și instituțiilor acestuia.
Dar, democrația nu înseamnă că poți face/spune ce vrei. Libertatea comportamentală și libera exprimare vin cu responsabilități într-un cadru stabilit de reguli.
Poți face ce vrei, atât timp cât respecți reglementările. Poți să nu le respecți (ex. să fii agresiv, să ai comportamente infracționale), dar atunci vin în mod democratic, nu dictatorial, sancțiunile. Poți să spui ce vrei, atât timp cât respecți reglementările. Poți să nu le respecți (ex. să fii abuziv, defăimător, amenințător), dar atunci, din nou, vin în mod democratic, nu dictatorial, sancțiunile.
Așadar, faptul că nu poți face ce vrei și nu poți spune ce vrei este democratic. Asta ne protejează pe noi și pe copiii noștri de dictatura și toanele unuia sau altuia care ajunge temporar șef (uneori cu pistoale pe masă) și aceste limite autoimpuse ne transformă dintr-un grup barbar de homo sapiens într-o societate umană.
Și lor le spun că, dacă țin la țară și sunt patrioți, trebuie să urmeze valorile democratice și să respecte instituțiile/sistemul acesteia, canalizându-și nemulțumirea nu în demersuri anarhice cu tendințe izolaționiste, care distrug instituții și ne vulnerabilizează tuturor viața (inclusiv lor și copiilor lor), ci în presiune pe funcționarea mai bună a instituțiilor/sistemului. Și adesea au dreptate că instituțiile trebuie să funcționeze mai bine!
(3) În fine, în zona tradițională, avem oameni mai temători față de orice schimbare și care nu și-au găsit încă clar locul în democrația modernă. Economic, cei mai mulți se află într-o zonă de sărăcie sau în clasa de mijloc. Cei cu studii medii sau mai scăzute sunt mai bine reprezentați aici. Și lor le pot spune să-și urmeze valorile democratice și să respecte instituțiile/sistemul democratic al țării, cerând însă atenție și grijă față de nevoile/interesele/valorile lor.
Eu sunt convins că, în schimbările paradigmatice de la nivelul lumii actuale, există presiuni din zone autoritare externe care atentează la drumul democratic al țării noastre. De asemenea, sunt convins că există în interior români care contribuie intenționat la acest lucru, iar alții, neintenționat. Dincolo de faptul că unii îi etichetează negativ global pe cei care o fac intenționat (ex. „anarhiști”, „bolnavi mintal”, „interlopi”, „legionari”, „frustrați social” etc.), lucru neinspirat după mine, cât timp o fac legal, aceștia chiar au dreptul să creadă în altă direcție a țării. Inițial, au reușit să inducă în eroare un procent mare din electoratul românesc, mai ales din zonele antisistem și tradițională, folosindu-le frustarea/ura și frica față de România euroatlantică prost înțeleasă, după estimarea mea (din diverse analize psihosociologice publice și personale), undeva între 35%-45%. Partea democrată (și euroatlantică) a fost și în decembrie 2024 și este și acum majoritară.
Problema este să înțelegem bine aceste lucruri, să ne trezim, prin inteligență și înțelepciune, pentru a ne proteja țara, copiii și viitorul, dacă drumul pe care îl vrem este cel al unei normalități și democrații moderne. România suverană este a tuturor, iar divergențele dintre noi trebuie să ducă pentru toți țara înainte, nu să ne separe. De aceea, este important să ne unim toți forțele, indiferent unde ne regăsim psihocultural, fără a ne mai amenința unii pe alții în stil barbar străin bunului simț românesc, pentru a păstra drumul euroatlantic al țării, chiar dacă avem nuanțe, în funcție de zona ideologică de unde venim. Asta înseamnă după mine patriotismul românesc modern. Psihocultural, eu mă regăsesc în prima opțiune, pentru democrația modernă, euroatlantică, așa cum am spus-o în diverse contexte. În consecință, votul meu va merge acolo. Dar să alegem toți deștept și patriotic în același timp, pentru România euroatlantică a tuturor!
