De ce ne-ați ucis viitorul?

De ce ne-ați ucis viitorul?

Operațiunea „Toți banii țării în buzunarele baronilor galbeni/verzi/roșii”  și-a atins toate obiectivele. Și în primul rând și-a atins obiectivul de a ucide viitorul României. De a ne lăsa fără copii. De a ne lăsa săraci și chinuiți. De a ne lăsa la marginea lumii civilizate. De a ne condamna la o viață de culegători de  sparanghel, scrie profesorul Petrișor Peiu pe SpotMedia.ro.

Copiii României fac cea mai puțină școală dintre toate statele Uniunii Europene, după statisticile Băncii Mondiale. Pe continent nu suntem chiar ultimii: avem în urma noastră…Republica Moldova, o consolare mai tristă decât situația noastră însăși. Indicatorul care măsoară cât timp petrece „cu folos” un copil, în medie, la școală, se numește „Learning-Adjusted Years of School (LAYS)” (numărul ajustat de ani petrecuți învățând în școală) și se calculează prin înmulțirea numărului de ani care se așteaptă să fie petrecuți de școală cu raportul dintre scorul la testele armonizate și 625 (pragul pentru nivelul avansat de la testul TIMSS – trends in international mathematics and science study).

După acest indicator, folosit de Banca Mondială pentru a măsura nivelul mediu de instruire dintr-o țară, un copil român născut în 2018 va beneficia de 8,8 ani de școală. Niciun alt stat din Uniunea Europeană nu se găsește sub 9 ani la acest indicator. Imediat deasupra noastră se află Grecia, cu 9,8 ani de studiu. Iar 1 an în plus de școală înseamnă enorm. Un copil maghiar născut în 2018 va beneficia de doi ani de educație în plus față de unul român (10,7 ani), iar unul polonez va avea un avans de 2 ani și jumătate de școală  (11,3 ani).

Rusia, de care nu pierdem niciun prilej să râdem în hohote, asigură copiilor săi 3 ani de școală în plus față de ceea ce le asigurăm noi copiilor noștri. China, pe care o condamnăm de mama focului cu orice ocazie, oferă propriilor copii 1 an în plus de școală față de ai noștri. Israelul, pe care, pe bună dreptate, îl considerăm un model pentru emanciparea unei națiuni, oferă copiilor săi 2 ani și jumătate de școală în plus față de cât le oferim noi alor noștri.

Descurajant este că noi credem că aceste lucruri nu se observă, statisticile astea sunt prea sofisticate pentru a fi citite. Poate sunt puțini cei care le citesc, dar sigur sunt mulți cei care le simt. Le-au simțit probabil și cei 4-5 milioane de români care au plecat din țară pentru a le asigura copiilor lor o șansă în viață. Șansă pe care aici degeaba ar fi căutat-o.

Anii puțini de școală sunt doar temelia unei ratări a viitorului. Deasupra temeliei se pun multe cărămizi, se face o structură de rezistență. Rezultatul previzibil, de altfel, este că în pragul intrării Europei în perioada „economiei cunoașterii”, România este pe ultimul loc din Uniune la scorul global al caracterului inovator al societății. – citiți pe spotmedia.ro.