Despre o Românie care are mai multe politici de recuperare a sticlelor...

Despre o Românie care are mai multe politici de recuperare a sticlelor și borcanelor și niciuna de recuperare a oamenilor

România se va opri din dezvoltare destul de curând. Și nu neapărat pentru că își bate joc și risipește resursele naturale pe care i le-a dat Dumnezeu sau pentru că și-a distrus cu bună știință industria și agricultura. Nu pentru că nu își extrage gazele din marea Neagră, nu pentru că exportă grâu și importă carne de porc, nu pentru că și-a demolat petrochimia sau siderurgia. Dacă problema noastră ar fi demolarea unor ziduri sau ruginirea unor mașini, am putea să reconstruim acele ziduri și să fabricăm alte mașini. Dar nu, problema noastră cea mare este lipsa elitei intelectuale care să reconstruiască acele ziduri și să fabrice mașini mai noi și mai bune. Problema noastră este lipsa resursei umane, nu a celei naturale, scrie profesorul Petrișor Peiu pe spotmedia.ro.

România trebuie să înțeleagă că nu mai trăiește în anii 70-80, în timpul marii dezvoltări industriale. România trăiește astăzi în plină economie a cunoașterii, când cei care contează cu adevărat sunt cei care produc cunoaștere. Iar resursa pe care o risipim cel mai ușor nu este resursa naturală, ci resursa umană. Degeaba avem grijă să nu aruncăm ambalajele de plastic și să le recuperăm, dacă noi risipim resursa omenească, dacă nu avem grijă de ea și nu o ajutăm să învețe suficient de mult și de bine.

România se află, în anul 2020, pe ultimul loc în Uniunea Europeană la ponderea populației tinere cu studii universitare: AICI

Dacă media europeană a celor cu studii universitare este cam de 40% dintre tinerii între 25 și 34 de ani, la noi acest indicator coboară la 25%.

Nu este o noutate. Suntem, de altfel, pe ultimul loc în Uniune, la ponderea celor cu studii universitare la orice categorie de vârstă: Sursa: AICI

La categoria de populație 25-54 de ani noi avem 21,2% din populație cu studii universitare, media europeană este de 35,9%, ungurii au 29,2%, iar polonezii 38%. Să fim noi atât de „proști” în raport cu media europeană sau să avem cumva un sistem de învățământ mult mai puțin eficient decât media europeană? Oricum, statistica de mai sus explică mult din gradul mare de înapoiere la nivel societal și economic din România.

Causa causarum, cauza tuturor cauzelor pentru slaba noastră dezvoltare socială este lipsa educației. Cine să conducă, oare, această națiune europeană, dacă nu avem suficiente minți educate? Cine să conducă, oare, miile de proiecte de infrastructură, dacă nu „producem” sufienți ingineri? Cine să ne facă să trăim o viață lungă și sănătoasă dacă nu „producem” suficienți medici? Cine să ne apere de infractori și de abuzuri, dacă nu producem suficienți juriști? Cine să ne administreze finanțele și indicatorii, dacă nu producem suficienți economiști? Și aceeași întrebare se poate pune pentru orice domeniu important.

După 1990, o generație a avut în medie 220.000 de copii. Dintre aceștia au terminat liceul cu bacalaureatul susținut și promovat mai puțin de jumătate, adică în jur de 100.000 de tineri. – mai multe pe spotmedia.ro.