ESTE FOARTE COMPLICAT SĂ NE FACEM PLANURI ÎNDRĂZNEŢE

ESTE FOARTE COMPLICAT SĂ NE FACEM PLANURI ÎNDRĂZNEŢE

– interviu cu Anatol Popescu, președintele Asociației Naţional-Culturale a Românilor din regiunea Odessa „Basarabia

Românii din ucraina au nevoie de un spaţiu sigur şi de condiţii paşnice de convieţuire în sudul Basarabiei, acolo unde foarte multe naţionalităţi convieţuiesc, consideră preşedintele Asociaţiei Basarabia, Anatol Popescu: “Din punct de vedere al afirmării identităţii naţionale româneşti, al păstrării limbii române şi a ceea ce înseamnă patrimoniu cultural, nevoia cea mai mare o reprezintă dialogul cu statul român. Un dialog continu, fără întreruperi, inclusiv în ceea ce înseamnă proiectele culturale ale asociaţiilor din regiune sau, de ce nu, cursuri pentru profesori care predau limba română deoarece acestea au încetat de mai bine de 15 ani. Restabilirea cu ţara-mamă este prioritar acum”.

Rep: Având în vedere situaţia tensionată din Crimeea, cum resimt românii din Ucraina această atmosferă, se simt în pericol?

Anatol Popescu: Perspectiva de reîncadrare într-un imperiu rus este foarte sumbră pentru comunitatea românească. Ştim ce înseamnă această fericire de circula de la Dunăre până la Vladivostok. Nu este deloc fericită situaţia în cazul nostru deoarece ni se îngădesc toate căile de acces la teritoriile istorice româneşti, cel puţin spre Chişinău şi Bucureşti.

Toată lumea este îngrijorată, prin satele româneşti din Basarabia vin înştiinţări, lumea este chemată la comisariatele militare, există români care acum se află în armată, fiind obligaţi să apere interesele Ucrainei.

 Ce ar putea să facă autorităţile din România în acest sens pentru comunitatea românească din Ucraina?

Un dialog mai consecvent cu autorităţiile urainiene în ceea ce priveşte situaţia comunităţii româneşti. Statul român trebuie să aibă nişte poziții pe care le cunoaşte de mult timp, venite din sânul comunităţilor noastre, pentru că mesajele au fost trimise permanent. Cu părere de rău, sunt foarte puţine cazuri fericite în ceea ce priveşte doleanţele românilor în tratativele cu autorităţile din Ucraina. Mă refer şi la tratatul de bună vecinătate şi la acordurile de schimb de învăţământ şi la colaborarea culturală.

 Nu demult limba română a încetat să se mai bucure de statutul de limbă regională în Ucraina. Cum afectează această decizie viitorul minorităţii româneşti?

Este foarte greu să dezbaţi acest subiect în Basarabia, unde avem un mare curent moldovenist, finanţat de Kiev, care divide românii de acolo în români din Ucraina şi moldoveni. Legea cu privire la statutul limbilor regionale a fost dată de preşedintele interimar al Ucrainei şi în acele localităţi în care limba română a fost instituită ca limbă regională, ea continuă fie folosită. Avem semnale că va fi o lege nouă diferită de cea care a fost aprobată, iar problema este că vechea lege nu s-a bucurat şi de mecanisme de implementare. S-a promis, iniţial, că timp de 3 luni se va aproba o metodologie, au trecut aproape 2 ani şi nu s-a făcut absolut nimic. La nivel declarativ situaţia stă într-un anumit fel, iar în teritoriu lucrurile diferă. 

În ceea ce priveşte această lege, în noua comise nu este prezent niciun membru al comunităţii româneşti, cum se va proceda ca doleanţele românilor să ajungă la urechile parlamentarilor de la Kiev?

Va fi foarte greu să ne apărăm interesele în Parlamentul din Ucraina, în continuare deoarece unicul reprezentant al românilor, deputatul Ion Popescu, a ţinut să fie până la capăt în Partidul Regiunilor şi a sprijinit acel curs al fostei guvernări care a căzut. Riscăm ca în Legislativul următor să nu mai avem un reprezentant al românilor în Parlamentul ucrainean. Acest lucru nu are cum să nu ne îngrijoreze pentru că puţinele speranţe pe care le avem râmân de izbelişte. Ne-am dori o poziţie a statului român în tratativele cu Ucraina în ceea ce priveşte reprezentarea garantată în Parlament a minorităţilor naţionale.

 Care este situaţia actuală în şcolile cu predare în limba română?

În şcolile cu predare în limba română situaţia este deosebit de gravă în ceea ce priveşte corpul didactic, deoarece profesori sunt cei şcoliţi în Rep. Moldova, şcoliţi într-o limbă română neactualizată. În această perioadă şi aceaştia sunt din ce în ce mai puţini, pentru ca încep să se pensioneze, iar autorităţile tind să aducă profesori ruşi sau ucrainieni, treptat să ucrainizeze ceea ce a mai ramas românesc în învăţământul din regiune.

 Cum îşi văd românii din Ucraina viitorul?

Eu, personal, mi-l văd tot în Basarabia, însă sper că va fi un viitor mai liber pentru copiii mei. Este foarte greu, fiind înconjurat de cultură românească să nu poţi merge până în România, noi aflându-ne într-o apendicită a Ucrainei. Pentru noi este important să avem vecinătatea  prietenă. Este foarte complicat să ne facem planuri îndrăzneţe. (pentru www.viitorulilfovean.ro/timpromanesc a consemnat Lavinia nase)