Acasă România Femeile din România și-au făcut avort acasă în timpul pandemiei 

Femeile din România și-au făcut avort acasă în timpul pandemiei 

În perioada februarie-mai 2021, Centrul FILIA a contactat prin Legea 544/2001 și telefonic toate spitalele din România care au secție de ginecologie. Din cele 171 de spitale care ne-au răspuns oficial în urma solicitării în baza legii 544/2001, 59 fac întreruperi de sarcină la cerere, 69 au transmis că nu fac deloc, iar în 9 spitale se face avort medicamentos. Din medicii specialiști în obstetrică-ginecologie, doar o treime fac întreruperi de sarcină la cerere (275 din 802).

În ultimul an, în cel puțin cinci orașe din România au fost înregistrate cazuri de avort empiric – întreruperea de sarcină realizată în afara unei unități medicale, fără personal medical, în lipsa unui mediu steril: București, Constanța, Sibiu, Motru și Segarcea.

În ceea ce privește motivația din spatele refuzului, 51 de spitale au invocat motivele religioase ca principal motiv de refuz al medicilor, 20 au invocat motive de natură etică sau morală, iar 9 au invocat motive ce țin de criza SARS-CoV-2. Mai jos puteți consulta câteva răspunsuri oficiale ale spitalelor de stat, cu titlu de exemplu:

Răspunsul oficial al Spitalului Orășenesc Deva: Medicul specialist în obstetrică-ginecologie existent (respectiv cel aflat în concediu fără plată în perioada 01.01.2021-31.12.2021) refuză să efectueze avorturi la cerere din următoarele motive:

  • Motive religioase (Să nu ucizi – porunca nr. 6)
  • Este manevră medicală la cerere și medicul are dreptul să refuze
  • Jurământul lui Hipocrate: medicul trebuie să facă tot ce poate pentru a menține viața, nu să omoare.

Răspunsul oficial al Spitalului Municipal Dr. Al. Simionescu Hunedoara: Niciun medic specialist obstetrică-ginecologie din unitatea noastră nu efectuează avorturi la cerere. Motivele invocate sunt religioase și de ordin medical, având în vedere riscurile pe care le implică această manevră, care este la solicitarea pacientei, nu din motive medicale. […] Avortul la cerere nu intră în contractul medicului ca furnizor de servicii medicale, poate constitui o contradicție în convingerile medicilor care doresc să salveze vieți, să se ocupe de probleme de sterilitate, mai ales în contextul scăderii natalității.

Faptul că în prezent nu există în fiecare județ spitale în care să se facă avorturi la cerere le  pune în pericol pe paciente. În primul rând, deplasarea acestora către cel mai apropiat spital le  crește acestora riscul de infectare cu noul coronavirus. În al doilea rând, femeile se află în  imposibilitatea de a beneficia de întrerupere de sarcină în condiții de siguranță, fapt care duce la  situații în care își induc singure avortul sau apelează la persoane neautorizate, așa cum s-a și întâmplat în 2020. Această situație nu  este străină pentru România. Pe perioada în care decretul 770/1966 a fost în vigoare, aproximativ 10.000 de femei și-au pierdut viața și circa 100.000 de femei s-au automutilat.

În România nu există contracepție gratuită, programe coerente de planning familial sau educație sexuală în școli, ceea ce le afectează în mod disproporționat tocmai pe cele mai vulnerabile dintre noi.

Reamintim că Organizația Națiunilor Unite a recunoscut că a nega dreptul femeilor la întreruperi  de sarcină în condiții sigure constituie un act de violență împotriva femeilor (CEDAW și CRPD,  2018). În 2021 Raportul Matić sublinia din nou că îngrădirea accesului la drepturile reproductive ale populației reprezintă o formă de violență. Mai mult, raportul critică refuzul pe baze morale al medicilor, invocat în majoritatea spitalelor din România.

Cerem Ministerului Sănătății să se asigure că toate femeile au acces universal și sigur la întreruperile de sarcină la cerere. În acest sens, solicităm:

  • Să impună gratuitatea întreruperii de sarcină la cerere dacă sarcina este rezultatul unui viol sau a unui incest;
  • Să nu impună introducerea consilierii pre-avort obligatorie, care poate duce la transmiterea de informații eronate în unitățile medicale de stat, care să le descurajeze pe femei să apeleze la o întrerupere de sarcină la cerere fără a fi informate corect și nepărtinitor;
  • Să stabilească un protocol pentru managerii de spitale care să includă pașii necesari pentru asigurarea accesului neîngrădit la întrerupere de sarcină la cerere pe tot parcursul anului, în toate județele țării;
  • Să introducă acordarea de servicii de avort la cerere în procedura de acreditare a spitalelor cu secții de obstetrică ginecologie;
  • Să adopte, să implementeze și să monitorizeze Strategia privind Sănătatea Reproducerii 2021-2026;
  • Să stabilească la nivel național un protocol privind întreruperile de sarcină (la cerere, medicamentoase și terapeutice) care să conțină specificații clare privind situațiile în care se poate refuza o pacientă, privind procedura în sine, drepturile și obligațiile părților etc.