România își poate accelera creșterea economică fără costuri suplimentare majore și fără măsuri împovărătoare pentru mediul privat, printr-o direcție clară: creșterea implicării femeilor pe piața muncii până la media Uniunii Europene.
Potrivit unei analize realizate pe baza datelor Eurostat și World Bank, dacă România ar ajunge la aproximativ 70% rată de ocupare în rândul femeilor (20–64 ani), economia ar putea integra suplimentar aproximativ 285.000 de femei, ceea ce ar genera un plus anual estimat de aproximativ 13,2 miliarde de euro la PIB.
„În România, avem una dintre cele mai mari diferențe din Uniunea Europeană între potențialul femeilor și modul în care acest potențial este valorificat în economie. Nu vorbim doar despre dreptate socială, ci despre competitivitate, despre bani reali pierduți în fiecare an și despre un viitor în care nu putem progresa cu jumătate din resursa de talent ținută pe margine. Dincolo de dimensiunea socială, vorbim despre una dintre cele mai simple și subutilizate soluții economice pe care România le are la dispoziție”, a declarat Mihaela Tudor, fondatoarea Asociației Solidaritate și Egalitate și inițiatoarea mișcării #WeAreHalf.
„Diferența de ocupare dintre femei și bărbați nu este o problemă socială marginală, ci una dintre cele mai costisitoare vulnerabilități economice ale României. Țările care au recuperat rapid acest decalaj au făcut-o nu prin retorică, ci prin politici publice coerente, corelate cu nevoile reale ale pieței muncii. Creșterea participării femeilor în economie este una dintre puținele pârghii de dezvoltare pe termen mediu, dar generează efecte directe în PIB, buget și competitivitate. Pentru România, fiecare punct procentual câștigat în ocuparea feminină înseamnă mai multă forță de muncă activă, venituri publice suplimentare și presiune mai mică pe sistemele sociale. Dacă tratăm această temă ca pe o strategie economică națională — nu ca pe un subiect secundar — beneficiile sunt rapide, măsurabile și sustenabile”, susține conf. univ. dr. Andreea Paul, profesor de economie la Academia de Studii Economice din București.
În 2024, rata de ocupare a femeilor (20–64 ani) în România era de aproximativ 60%, în timp ce media Uniunii Europene depășea 70%. Diferența reflectă un potențial economic semnificativ nevalorificat, determinat de factori sistemici precum lipsa serviciilor de îngrijire, flexibilitatea scăzută a muncii, stereotipurile de rol, accesul limitat la reconversie profesională și dificultățile de reîntoarcere în câmpul muncii după concediul maternal, în special în mediul rural.
De la procente la bani în economia reală
Modelul de estimare este construit exclusiv pe date publice. Plecând de la populația feminină de vârstă activă (20–64 ani), estimată la aproximativ 6,07 milioane de persoane, și de la diferența de ocupare față de media UE, rezultă un potențial de aproximativ 285.000 de femei care ar putea intra suplimentar în câmpul muncii dacă România ar converge către media europeană.
Pentru estimarea impactului asupra PIB, a fost utilizată productivitatea medie anuală per persoană ocupată, de aproximativ 46.000 de euro, ceea ce conduce la un impact anual estimat de circa 13,2 miliarde de euro. Estimarea nu include efecte de multiplicare economică, creșteri de productivitate pe termen lung sau impact indirect în consum, educație și sănătate, ceea ce sugerează că beneficiul real ar putea fi semnificativ mai mare.
Impactul s-ar reflecta direct și în bugetul public. Având în vedere un raport mediu taxe și contribuții de aproximativ 28,8% din PIB, creșterea estimată ar putea genera venituri suplimentare de circa 3,8 miliarde de euro anual. În perioada 2026–2030, câștigul cumulat ar putea depăși 65 miliarde de euro PIB și aproape 20 miliarde de euro venituri publice.
