Fostul director al SRI Eduard Hellvig critică, într-o postare pe X, modul în care Uniunea Europeană gestionează relația cu Serbia și, mai larg, cu Balcanii de Vest, după summitul UE–Balcanii de Vest desfășurat la Tivat, în Muntenegru, unde a participat și președintele României, Nicușor Dan.
Hellvig susține că Bruxellesul riscă să piardă teren în fața unor competitori mai „flexibili și pragmatici”, precum Rusia și China, în timp ce state precum Serbia sunt ținute de ani de zile într-un proces de aderare dominat de condiționalități, proceduri și ambiguitate politică.
Summitul de la Tivat a avut loc pe 5 iunie 2026, sub tema „Prosperitatea și stabilitatea comună a UE și a Balcanilor de Vest”. Potrivit Consiliului European, liderii UE și cei ai statelor din Balcanii de Vest au discutat despre extindere, integrare graduală, Planul de creștere pentru regiune, securitate și reziliență, în contextul unui peisaj geopolitic tot mai complicat. Președintele Consiliului European, António Costa, a transmis că aderarea Balcanilor de Vest rămâne o prioritate și „o investiție geopolitică crucială”.
„Serbia, vecinul nostru bun”, prinsă între UE, Rusia și China
În postarea intitulată „Moțul din basca Serbiei”, Eduard Hellvig afirmă că, dincolo de declarațiile oficiale ale summitului, miza reală a rămas aceeași: când și în ce condiții vor putea statele candidate din Balcanii de Vest să devină membre ale Uniunii Europene.
Fostul șef al SRI se oprește asupra Serbiei, pe care o numește „vecinul nostru bun”, și susține că Belgradul primește, după fiecare summit, o nouă „temă pentru acasă”. Potrivit acestuia, mesajul transmis Serbiei este că aderarea va fi posibilă doar după progrese în reforma justiției, independența organismului de reglementare în audiovizual (REM, echivalentul CNA) și alinierea la politica externă și de securitate a UE.
Aceleași condiții au fost invocate public și de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a spus la Tivat că procesul de aderare este bazat pe merit, iar statul de drept și libertatea presei sunt elemente centrale. Ea a precizat că Serbia știe „exact” ce reforme trebuie să livreze: reforme judiciare, consiliul REM și aliniere la politica externă și de securitate comună a UE, după care Clusterul 3 ar putea fi deschis.
Hellvig: UE critică Serbia, dar nu îi oferă o perspectivă suficient de credibilă
Eduard Hellvig traduce, în cheie ironică, mesajul Bruxellesului către Serbia: UE reproșează Belgradului apropierea politică de Rusia și proiectele finanțate de China, dar ezită să își asume costurile politice și instituționale ale unei apropieri reale.
„Dragă Serbie, oameni suntem și ne-om înțelege, dar ești cam apropiată politic de Rusia și primești bani mulți de proiecte din China. E drept că asta s-ar schimba dacă te-am primi în UE, dar asta presupune să muncim și noi. Și să luăm decizii. Obositor”, scrie Hellvig, precizând că este un „citat imaginar”.
Serbia are statut de țară candidată din 2012, iar negocierile de aderare au început în 2014. Până acum, potrivit Consiliului UE, au fost deschise 22 de capitole de negociere, dintre care două au fost închise provizoriu.
Hellvig susține că rezultatul acestui „balet european” este prăbușirea sprijinului public pentru aderare. El indică un nivel de aproximativ 45% al susținerii pentru intrarea Serbiei în UE. Un sondaj realizat în ianuarie 2026 pentru Delegația UE în Serbia arată că 45% dintre cetățeni ar vota pentru aderare, în timp ce 32% ar vota împotrivă.
Miza României: vecini cât mai apropiați de UE
Fostul director al SRI afirmă că România are un interes strategic direct ca toți vecinii să fie cât mai aproape de Uniunea Europeană, fie prin aderare deplină, fie prin formule hibride de apropiere economică, fiscală sau prin facilități privind munca.
„Pentru România, idealul strategic de securitate și prosperitate ar fi ca toți vecinii să fie în UE. Dacă nu de facto, cu steaguri și steluțe, măcar în forme hibride de apropiere”, afirmă Hellvig.
În viziunea sa, Bruxellesul greșește atunci când tratează relația cu Serbia ca pe o simplă procedură administrativă. Hellvig susține că negocierea reală presupune adaptarea așteptărilor la realități, în timp ce birocrația europeană tinde să aplice reguli fără flexibilitate politică.
„Din păcate, ca structură mentală, birocrații nu negociază niciodată. Ei pentru asta au fost inventați, să aplice proceduri. Alo, ce facem aici? Balcani?”, scrie fostul șef al SRI.
Avertisment
Hellvig avertizează că, în realitate, negocierea nu se poartă doar între Uniunea Europeană și Serbia. În jurul Belgradului se află și alți actori geopolitici, „mult mai flexibili și pragmatici”, care știu să exploateze ezitările Bruxellesului.
Consiliul European a transmis, după summit, că alinierea deplină a partenerilor din Balcanii de Vest la politica externă și de securitate comună a UE rămâne „o expresie esențială” a unității europene. Liderii europeni au discutat și despre contracararea amenințărilor hibride, a manipulării informaționale și a interferențelor externe.
Hellvig consideră însă că Uniunea Europeană a ratat încă o ocazie de apropiere reală de Balcanii de Vest. În finalul postării, el sugerează că Serbia se întoarce de la summit cu un nou sentiment de frustrare, pe care competitorii UE îl vor specula imediat: „Sârbii se întorc la Belgrad unde îi așteaptă în ușă niște domni care îi vor bate pe umăr și îi vor consola: «Vă zicem de ani de zile că Europa nu vă vrea. Cu noi faceți treabă cu adevărat.» Contrazi-i dacă poți!”, scrie Eduard Hellvig.
Fostul director al SRI încheie ironic, salutând „discursul românesc solid” de susținere a cauzei Serbiei la summit și amintind, cu sarcasm, că România însăși nu era „impecabilă” la toate capitolele acquis-ului comunitar în momentul aderării la UE, în 2007.
