Comisia Europeană a decis joi, 24 ianuarie 2019, să trimită Austriei o scrisoare de punere în întârziere. Ea se referă la noi reglementări legislative în temeiul cărora prestațiile familiale și facilitățile fiscale familiale de care beneficiază cetățenii UE vor fi indexate în situația în care copiii lor au reședința în străinătate.
De la 1 ianuarie 2019, Austria acordă prestații familiale și facilități fiscale familiale copiilor care au reședința într-un alt stat membru în funcție de costurile vieții din statul membru respectiv. Aceasta înseamnă că mulți cetățeni UE care lucrează în Austria și contribuie la sistemul ei fiscal și de securitate socială în aceeași măsură ca și lucrătorii locali ar primi prestații diminuate pe baza simplului fapt că reședința copiilor lor este într-un alt stat membru.
„Piața noastră unică este bazată pe echitate și pe tratament egal. În UE nu există lucrători de rangul al doilea. În situația în care lucrătorii mobili contribuie în aceeași măsură la un sistem de securitate socială ca și lucrătorii locali, ei ar trebui să beneficieze de aceleași prestații sociale și în cazul în care copiii lor trăiesc în străinătate. În UE nu există copii de rangul al doilea”, a declerat Marianne Thyssen, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă.
Normele UE în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială [Regulamentul (CE) nr. 883/2004] nu permit unui stat membru să reducă prestațiile în bani acordate persoanelor asigurate în baza legislației sale doar pentru că ele sau membrii familiei lor au reședința într-un al stat membru. Aceste norme interzic și discriminarea pe motive de naționalitate. Orice reducere a prestațiilor familiale pentru simplul motiv că reședința copiilor lor este în străinătate încalcă normele UE în materie de securitate socială, precum și principiul egalității de tratament aplicat lucrătorilor care sunt cetățeni ai unui alt stat membru în ceea ce privește beneficiile sociale și fiscale [Regulamentul (UE) nr. 492/2011].
Prin trimiterea unei scrisori de punere în întârziere Austriei, Comisia Europeană a lansat oficial procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Austria are acum la dispoziție două luni pentru a răspunde aspectelor semnalate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat.
O piață unică echitabilă este o prioritate pentru actuala Comisie. În decembrie 2016, Comisia a prezentat o revizuire a normelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, pentru a le face echitabile, clare și mai ușor de aplicat. Propunerea garantează libera circulație și protejează drepturile cetățenilor, consolidând în același timp instrumentele de combatere a posibilelor abuzuri. Statele membre ale UE au ajuns la un acord cu privire la propunere, în iunie 2018. Parlamentul European a votat propunerea în decembrie 2018. Au existat unele sugestii, atât în Consiliu, cât și în Parlament, pentru a permite indexarea prestațiilor familiale acordate copiilor care au reședința în străinătate, dar ele au fost respinse în mod clar. Negocierile finale între cele trei instituții pentru a ajunge la un compromis („trialoguri”) sunt în curs de desfășurare.
Principiul egalității de tratament interzice orice discriminare, directă sau indirectă, pe bază de naționalitate. Mecanismul de indexare din Austria este discriminator întrucât determină o reducere a prestațiilor familiale și a facilităților fiscale acordate lucrătorilor din Austria pe baza simplului motiv că reședința copiilor lor este într-un alt stat membru. Faptul că respectivul alt stat membru are un cost al vieții mai mic decât Austria nu are relevanță pentru o prestație plătită ca sumă forfetară și care nu este legată de cheltuielile efective pentru întreținerea unui copil.
Procedura formală de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru UE presupune mai multe etape. Astfel, dacă statul membru în cauză nu comunică măsurile prin care transpune integral dispozițiile directivelor sau dacă nu ia măsuri pentru a înlătura suspiciunea că a fost încălcată legislația UE, Comisia poate iniția o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.
Etapele prevăzute în tratatele UE se încheie cu o decizie oficială:
- Comisia trimite o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informații suplimentare de la țara în cauză. Aceasta din urmă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei de 2 luni.
- Dacă ajunge la concluzia că țara nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza legislației UE, Comisia poate trimite un aviz motivat – o solicitare oficială de a se conforma legislației UE. Avizul conține motivele pentru care Comisia consideră că țara respectivă încalcă legislația UE, precum și solicitarea ca statul membru să informeze Comisia, de obicei în termen de 2 luni, cu privire la măsurile luate.
- Dacă statul membru continuă să nu se conformeze, Comisia poate decide să înainteze cazul Curții de Justiție. Majoritatea cazurilor sunt soluționate înainte de a fi aduse în fața Curții.
- Dacă statul membru nu comunică la timp măsurile de transpunere a dispozițiilor directivei, Comisia poate solicita Curții să aplice sancțiuni.
- Dacă hotărârea Curții stabilește că statul a încălcat legislația UE, autoritățile naționale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma hotărârii Curții.