Consorțiul Internațional al Jurnaliştilor de Investigație (ICIJ), ProPublica și alte peste 60 de organizații de știri din întreaga lume au realizat o anchetă globală în care analizează activitatea unei categorii de diplomați – consulii onorifici și riscul pe care unii dintre aceștia îl reprezintă nu doar pentru diplomația internațională, ci și pentru state.
Fondat cu secole în urmă, sistemul consular onorific era colacul de salvare pentru țările care nu își pot permite deschiderea unor ambasade, dar sistemul s-a extins și, treptat, s-a transformat într-un pilon al relațiilor internaționale. Consulii onorifici promovează interesele guvernelor străine care îi numesc, intră în lumea diplomației și primesc unele dintre protecțiile și avantajele oferite diplomaților de carieră.
Spre deosebire de ambasadori și alți diplomați profesioniști, consulii lucrează în țările lor de origine, bazându-se pe conexiuni și influență pentru promovarea intereselor guvernelor străine. În schimb, beneficiază de acces în lumea diplomației și de avantajele diplomaților de carieră.
Conform unui tratat internațional, arhivele și corespondența nu le pot fi confiscate. Bagajele lor consulare – pungi, cutii și containere de transport de orice greutate și dimensiune – sunt protejate de percheziții. De asemenea, beneficiază de documente de identitate speciale, pașapoarte sau numere de înmatriculare care le deschid uși și le permit accesul în diferite zone din industrie și politică.
Atât doar că accederea în corpul consulilor onorifici a unor persoane certate cu legea sau cel puțin controversate a transformat un sistem care avea rolul să valorifice generozitatea unor cetățeni onorabili într-un risc la adresa diplomației.
Investigația ICIJ și ProPublica a identificat cel puțin 500 de actuali și foști consuli onorifici acuzați de infracțiuni sau implicați în controverse. Unii au fost condamnați pentru infracțiuni grave sau pentru că și-au folosit statutul în interes personal, alții au fost criticați pentru sprijinul acordat regimurilor autoritare.
Autorii anchetei consideră că dimensiunea reală a fenomenului este greu de aflat pentru că nu toate guvernele fac publice numele consulilor onorifici care îi reprezintă și nici nu există vreo modalitate de a afla cât de des încalcă legile sau abuzează de privilegiile lor.
Consulii onorifici datează cel puțin de la căderea Imperiului Roman de Apus, când Grecia, China, India și țările din Orientul Mijlociu au numit relații străine voluntare pentru a-și extinde comerțul. Modelul a fost adoptat peste tot în lume.
Arhivele arată că la sfârșitul secolului XVIII, în Statele Unite, John Adams, Benjamin Franklin și Thomas Jefferson se refereau la utilizarea consulilor.
Cu toate acestea, în 1924 guvernul SUA a încetat să-și mai numească consuli onorifici în străinătate, optând să se bazeze exclusiv pe diplomații de carieră. A fost o mișcare prevestitoare, pentru că, trei ani mai târziu, un grup internațional a avertizat că acordarea de avantaje speciale cetățenilor privați le permite să concureze pe „bază neloială” cu rivalii de afaceri.
Consulii onorifici, a spus comisia, ar trebui „să nu mai existe”, adăugând că majoritatea „sunt mult mai ocupați cu afacerile personale decât cu cele ale țării care le-a conferit titlul”.
Potrivit arhivelor ONU, preocupările cu privire la exploatare privilegiilor au crescut, iar în 1960, un expert desemnat de Națiunile Unite a avertizat asupra lipsei controlului disciplinar în cazul consulilor onorifici, așa cum se întâmplă cu diplomațili de carieră.
Totuși, câțiva ani mai târziu, când zeci de guverne s-au reunit la Viena, au consacrat în dreptul internațional un set valoros de beneficii care includeau puține protocoale de supraveghere.
Conform Convenției de la Viena privind relațiile consulare, consulilor onorifici li se garanta „libertatea de circulație și de călătorie” în țările în care lucrează. Ei puteau comunica fără reținere, corespondența era protejată de percheziții, la fel și birourile lor.
Consulii onorifici au beneficiat de imunitate legală în problemele care le implică munca. Deși imunitatea nu includea și infracțiunile, tratatul prevedea dreptul la proceduri penale cu „respectul datorat… funcției oficiale”.
Îngrijorarea celor care au pus la îndoială sistemul consulatului onorific este că oriunde în lume țările pot pune un scut diplomatic în jurul unor persoane private aflate la mii de kilometri distanță, acordându-le, pur și simplu, statul de consul onorific.
În unele cazuri, consulatele onorifice sunt acordate ca recompensă pentru sprijinirea unui candidat politic, iar titlul a devenit atât de râvnit încât a apărut chiar o industrie de consultanți online care promit numiri de consul onorific în schimbul unor onorarii de zeci de mii de dolari.
Ocazional, în întreaga lume, în presă au răzbătut incidente în care au fost implicați consuli onorifici.
Investigația „Diplomații din umbră” dezvăluie cât de frecvent este abuzat sistemul consulilor onorifici, în care pătrund persoane fără scrupule, care vulnerabilizează comunități din întreaga lume.
Una dintre cele mai grave constatări ale investigației se referă la finanțarea terorismului la adăpostul privilegiilor de care beneficiază consulii onorifici, care includ dreptul de a transporta bagaje consulare peste granițe exceptate de la controlul autorităților.
Ancheta a mai constatat că unii consuli onorifici au lucrat pentru a submina democrațiile fragile
O primă parte a investigației de presă „The Global Threat of Rogue Diplomacy” se concentrează asupra consulilor cu legături cu Hezbollah, partidul politic, furnizorul de servicii sociale și grupul militant din Liban, desemnat de Statele Unite și alte țări drept organizație teroristă. Sunt incluse profilurile a 14 consuli onorifici proeminenți ale căror activități personale, de afaceri sau diplomatice au atras atenția, în unele cazuri de la cele mai înalte niveluri de guvernare.
Proiectul va continua să se desfășoare pe parcursul mai multor săptămâni.
