La rondul din preajma statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chișinău a fost vernisată expoziția „Școala Ardeleană”. Evenimentul este organizat de ICR ”Mihai Eminescu” de la Chișinău, în colaborare cu Primăria Chișinău, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române și Biblioteca Națională a Rep. Moldova. Expoziția „Școala Ardeleană” e prilejuită de împlinirea a 25 de ani de al adoptarea în 1989 a statutului limbii române ca limbă de stat în Rep. Moldova, revenirea la alfabetul latin și se înscrie în suita de manifestări organizate de ICR Chișinău și dedicate Zilei Naționale a Limbii Române (sărbătorită pe 31 august).
Alcătuită din 18 bannere de 0,92 x 2,10 m, expoziția conţine imagini, fotografii și documente de epocă, opinii ale istoricilor și oamenilor de cultură cu privire rolul jucat de reprezentanții Școlii Ardelene, care au a servit cauzei idealului naţional, la a cărui fundamentare au contribuit hotărâtor, prin recursul la istorie, la evoluția limbii române și la originile nobile ale poporului român.
Școala Ardeleană este unul dintre cele mai importante fenomene în istoria culturii și spiritualității românilor, care a marcat profund procesul de modernizare a societății românești, stimulând gândirea istorică și lingvistică, și contribuind la formarea conștiinței de unitate națională a românilor. Începută ca o mişcare a intelectualităţii din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, Școala Ardeleană a fost primul nucleu iluminist din cultura română. Programul Şcolii Ardelene, expus în cele două memorandumuri, Supplex libellus valachorum Transilvaniae (din latină, însemnând Petiția Valahilor din Transilvania) a fost întocmit de cei mai însemnați reprezentanți ai națiunii române din Transilvania: Samuil Micu Klein, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Budai-Deleanu, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Mehesi, Ioan Para etc. Petițiile au fost semnate, în numele națiunii române, de categoriile sale libere – Clerus, Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis in Transilvania Valachicae. Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcopul greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena. Cel de al doilea Supplex, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat Curții din Viena la 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei. Memoriul Supplex libellus valachorum Transilvaniae, redactat de Iosif Mehesi, luptător pentru emenciparea românilor din Transilvania, funcționar la Cancelaria aulică de la Viena, reprezintă primul document istoric prin care se cere recunoaşterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte națiuni ale Sfântului Imperiu Roman. Preluând din patrimoniul de gândire al Iluminismului european principii, argumente și idei, Școala Ardeleană s-a pus în slujba mișcării naționale și sociale pentru emanciparea și realizarea năzuințelor de unitate și libertate ale poporului român. Din punct de vedere cultural, Şcoala Ardeleană a avut un rol important în stimularea studiului istoriei şi limbii române, a dezvoltării științelor naturii şi învățământului. În spiritul curentului iluminist european, reprezentanții Scolii Ardelene au scris cărţi de istorie, literatură, gramatică, au întocmit dicţionare, au înfiinţat şcoli şi biserici. Cele mai importante lucrări publicate de reprezentanții Școlii Ardelene sunt: Istoria şi întâmplările românilor de Samuil Micu Klein, Hronica românilor şi a mai multor neamuri de Gheorghe Şincai, Istoria pentru începutul românilor în Dachia de Petru Maior, De originibus populorum Transylvaniae de Ion Budai-Deleanu, Elementa linguae daco-romanae siva valachicae de Samuil Micu Klein (în colaborare cu Gheorghe Șincai, Samuil Micu Klein a elaborat prima gramatică românească tipărită și prima editată cu caractere latine). Istoricii Şcolii Ardelene au jucat un rol important în acumularea dovezilor pentru susţinerea egalităţii în drepturi a românilor din Transilvania cu celelalte naţiuni ale Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. Studiile lor au urmărit să dovedească latinitatea limbii române, și originea nobilă a poporului român. Membrii Școlii Ardelene au pus problema adoptării alfabetului latin în locul celui chirilic, în ciuda unor idei exagerate (se propunea o ortografie etimologică şi se cerea eliminarea elementelor nelatine din limbă). Trăsătura fundamentală a Iluminismului Şcolii Ardelene constă în solida argumentaţie istorică, filologică şi demografică a latinității românilor care erau demni de drepturile spirituale, politice şi sociale ale „naţiunilor” transilvănene. Toate aceste revendicări erau, aşadar, înscrise în cele două petiții adresate împăratului Leopold al II-lea, Supplex Libellus Valachorum (1791 şi 1792). Şcoala Ardeleană are meritul de a fi pus bazele cercetării științifice, a etnogenezei și a istoriei românilor și a limbii române, creând un climat favorabil dezvoltării literaturii şi a artelor.
Influența Școlii Ardelene a fost resimțită de cercurile culturale din Moldova și Muntenia pe întreaga durată a veacului al XIX – lea, stimulând cercetarea istoriei și promovarea limbii române și contribuind la consolidarea conștiinței unității naționale.
Ioan Budai-Deleanu, unul dintre corifeii Școlii Ardelene, e și cel dintâi mare poet român de talie europeană, a cărui epopee, Țiganiada, publicată și receptată cu întârziere, cunoaște un adevărat reviriment în epoca modernității și postmodernității, devenind un model pentru mulți din poeții optzeciști.
