Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Fundatia Konrad Adenauer, a lansat turul virtual al fostei închisori de la Râmnicu Sărat, unul dintre cele mai dure puncte ale represiunii comuniste, care va fi transformată în următorii ani în Memorial al Victimelor Comunismului. Disponibil la adresa http://ramnicusarat.iiccr.ro/, acesta este primul tur virtual în situ al unei închisori comuniste din România, care păstrează nemodificat spațiul în care a funcționat fostul penitenciar, înainte de restaurarea acestuia, estimată pentru anul 2016.
Vizitatorii online au ocazia de a naviga prin clădirea și curtea fostei închisori și de a viziona fostele celule, printre care se numără și cea în care a decedat liderul țărănist Ion Mihalache. De asemenea, pe parcursul vizitei virtuale, utilizatorii au acces la informații despre fostul penitenciar, regimul de detenție și personalitățile încarcerate aici.
De la înființarea sa în anul 1901 până în 1938, închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost locul în care au fost închiși deținuți de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii detinuți politici, membri ai Mișcării Legionare.
După instaurarea comunismului, aici au fost încarcerați reprezentanți ai grupărilor politice, clerici greco-catolici și romano-catolici, precum și alți indezirabili. Aceștia erau considerați „dușmani de clasă”, „bandiți” și „contrarevoluționari”, pentru care nu era permisă „nicio îngăduință, niciun fel de slăbiciune omenească pentru acesti infractori, care la timpul lor, nu au făcut decât să împrășție suferință în sânul poporului muncitor”. Din 1955, închisoarea a găzduit o mare parte a elitei țărăniste care supraviețuise altor închisori, printre care Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenica Arnăutu, Ioan Barbuț, Ion Ovidiu Borcea, Malin Bosca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velteanu, Augustin Vișa, Ion Lugosianu și alții. De asemenea, aici au fost închiși Alexandru Todea (episcop român unit), Waltner Iosif (preot catolic), Mihai Godo (preot iezuit), liderul social-democrat, Constantin Titel-Petrescu, dar și reprezentanți ai fostei guvernări antonesciene și lideri comuniști căzuți în dizgrație.
Conform mărturiilor supraviețuitorilor, izolarea, înfometarea, frigul și tortura constituiau metode uzuale întrebuințate de administrație, menite să conducă la exterminarea lentă a celor închiși aici. Regimul alimentar nu depasea 500-600 de calorii pe zi, contribuind din plin la deteriorarea starii de sanatate a detinutilor.
Frigul insuportabil a reprezentat, de asemenea, una dintre constantele regimului de exterminare. Cu toate ca regimul din penitenciar era unul al izolarii totale, cele 35 de celule fiind destinate unui numar similar de detinuti, carora în intervalul orar 5-22 li se interzicea sa stea pe pat, administratia acorda pedepse de „izolare” pentru cele mai mici „abateri disciplinare”. Astfel, spre deosebire de alte locuri de detentie care nu aveau regim monocelular, „izolarea” la Râmnicu Sarat consta în scoaterea saltelei din celula si reducerea hranei la jumatate. În ciuda vârstei înaintate, Ion Mihalache s-a dovedit unul dintre cei mai aprigi contestatari ai regimului de detentie, din aceasta cauza fiind supus, între 1957 si 1961, unui numar impresionant de 80 de zile de „izolare”. Cu pedepse de acest fel s-a confruntat si Ion Diaconescu, considerat de catre conducerea închisorii ca fiind „foarte, foarte periculos”. În aceste conditii, niciunul dintre cei închisi aici nu a putut evita acest tip de „pedeapsa disciplinara”.
Pe lânga toate celelalte mijloacele de coercitie, personalul închisorii nu a ezitat niciun moment sa foloseasca si metoda clasica – bataia. Indiferent de vârsta si de starea sanatatii, detinutii erau supusi maltratarii. Un caz dramatic îl constituie cel al lui Victor Radulescu-Pogoneanu care, fiind imobilizat din cauza unei paralizii a membrelor inferioare, era batut în timp ce era întins pe pat. De asemenea, conform marturiilor, Ion Mihalache era lovit în mod constant, gardienii aruncând chiar galeti de apa asupra sa.
Închisoarea de la Râmnicu Sarat a fost închisa în mod oficial în aprilie 1963.
Prin proiectul „Memorial Râmnicu Sarat”, IICCMER si-a propus transformarea unui fost spatiu concentrationar într-unul al reflectiei asupra naturii criminale a comunismului. Astfel, dupa finalizarea lucrarilor de reabilitare si de amenajare muzeala, estimata pentru 2016, Memorialul Râmnicu Sarat va reprezenta un punct focal pentru proiecte culturale, documentare si turistice si va gazdui vizitele a numeroase personalitati din viata publica româneasca si internationala.
În iunie 2007, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICMER) a preluat în administrare fosta închisoare de la Râmnicu Sarat cu scopul de a organiza un Memorial al Victimelor Comunismului. Alaturi de închisori precum Sighet, Gherla sau Aiud, Râmnicu Sarat a reprezentat unul dintre punctele represiunii comuniste, regimul de exterminare practicat aici contribuind la trista sa reputatie si justificând pe deplin proiectul de valorificare muzeala propus de IICCMER.
În ultimii ani, IICCMER a demarat o serie de actiuni menite sa sensibilizeze factorii decizionali, sa informeze publicul larg asupra imensului capital memorial al acestui loc, dar si sa obtina solutii viabile de valorificare muzeala. Printre actiunile întreprinse în acest sens se numara si realizarea unei expozitii si a unui website, ambele destinate închisorii de la Râmnicu Sarat, organizarea unor conferinte cu tematica specifica, dar si organizarea unui concurs de proiecte destinat tinerilor arhitecti.
În decembrie 2012, pentru prima data în ultimii 23 de ani, Guvernul si-a asumat, prin Programul de guvernare pentru 2013-2016, organizarea unui spatiu muzeal distinct care sa ilustreze inclusiv amprenta represiva a regimului comunist. Tot în decembrie 2012, IICCMER a reusit, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului si al altor factori guvernamentali, achizitionarea ultimei suprafete de teren care sa permita demararea proiectului, pas decisiv pentru transformarea închisorii de la Râmnicu Sarat în Memorial. Recent, Guvernul a acordat Institutului fondurile necesare pentru realizarea studiilor tehnice în vederea restaurarii imobilului.
