Problemele românilor din Serbia discutate la prima ședință a CRS în...

Problemele românilor din Serbia discutate la prima ședință a CRS în 2016

Prima ședință a Consiliului de Conducere a Comunității Românilor din Serbia din anul 2016 a avut loc pe 16 ianuarie şi a fost prezidată de vicepreședintele CRS dr. Ion Omoran, în prezența a 19 membri din cei 23 ai Consiliului Central. Din cauza imposibilității utilizării sediului central al CRS, ședința a fost ținută la Consulatul General al României din Vârșeț. Membrii Consiliul de Conducere CRS țin să mulțumească și pe această cale consulului Dan Constantin.
Ședința a început la orele 14:00, fiind deschisă de vicepreședintele CRS dr. Ion Omoran, care a constatat existența cvorumului de lucru (19 din 23 de membri).
La începutul şedinţei au fost prezentate acțiunile CRS în anul 2015. S-a constatat că în anul 2015 în fiecare lună CRS a organizat câte o activitate, printre care: Marcarea Unirii Principatelor Române, Ziua Mihai Eminescu, organizarea spectacolelor de teatru pentru copiii români la școlile din Satu Nou și Sân Mihai, audieri la Agenția pentru retrocedări privind bunurile colective a românilor din Serbia, marcarea a 250 de ani de la înființarea localității Satu Nou, organizarea Zilei Românilor din Cuvin, participarea la Festivalul Românilor de Pretutindeni din Covăsânț, participarea la zilele orașului Chișineu-Criș, participare la a XIII-a ediție a Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, participare la Festivalul Cântecele Munților din Sibiu, marcarea Zilei Limbii Române, introducerea orelor de limba română la Cuvin, participarea la Gala Premiilor de Excelență ICR din București, marcarea a 25 de ani de existență a CRS printr-un concert Gheorghe Zamfir.
Trebuie menționat, că din toate activitățile realizate, trei acțiuni au fost sprijinite: Spectacolul de teatru pentru copii și Ziua Limbii Române de ICR, precum și marcarea a 25 de ani de existență CRS de DPRRP din cadrul MAE prin acțiuni proprii.
De asemenea, în cadrul şedinţei a mai avut loc şi o analiză în cadrul minorității române din Serbia și persepctive de viitor a Comunității Românilor din Serbia. Era un punct cu cele mai multe luări de cuvânt, unde s-a constatat că situația minorității române se agravează de la an la an, fiind martori a închiderii școlilor românești, stingerea activităților, stingerea societăților culturale, anunţă comunitatea-romanilor.org
Stevan Mihailov a specificat că au fost făcute foarte multe sacrificii, care nu pot continua la nesfârșit, din partea câtorva persoane pentru ca CRS să rămână în viață. Sacrificii majore pe plan personal, care nu au reprezentat efecte majore pentru îmbunătățirea situației actuale în rândul minorității române din Serbia. Privind problema școlilor, trebuie analizat și câți copii, din ambii părinți români, frecventează cursurile în limba sârbă acolo unde au posibilitate să frecventeze cursurile în limba română.
”Totul este legat, prin pierderea activităților românești, românii treptat își pierd și sentimentul național, iar uitarea limbii de către generațiile tinere, nu mai reprezintă o raritate în rândul societății noastre. Minoritatea română, din anii ’50 ai secolul trecut, înregistrează un declin continuu.
Regiunea Banatului, unde fiecare fanfară, societate sau secție de teatru reprezenta cândva mândria localității, fiind tot timpul într-o concurență pozitivă cu celelalte localități, în încercarea de a fi mai buni, reprezintă o istorie recentă a românilor din Serbia”, se arată în comunicat.
Liviu Vinu din Panciova a relatat că românii din Panciova sunt într-un număr tot mai mic, iar cei rămași se strâng în jurul Bisericii. A fost indignat la știrea că sediul central al CRS, Casa Memorială „dr. Alexandru Butoarcă” a fost închiriat către CNMNR de Episcopie, cu riscul, deși nu avem sediu operațional, să rămânem și fără acesta. A relatat că susținerea Statului Român trebuie să fie prin acțiuni concrete, nu doar prin prezență.
Traian Turturea din Biserica Albă a tras semnalul de alarmă de diminuarea numărului de români din acest oraș, care cândva a avut o puternică tradiție românească. A prezentat acțiunile românilor din Biserica Albă, neutilizarea corespunzătoare a imobilelelor aflate în proprietatea BOR, și lipsa sprijinului din partea Patriei Mame.
La rândul său, Dorel Cebzan din Sân Mihai a subliniat că în rândul minorității se simte lipsa periodicului „Cuvântul românesc”: „Toate manifestările ne sunt preluate, iar noi nu avem sprijin de niciunde. Să pui bani de acasă la nesfârșit, fără de a obține un efect major în rândul minorității române din Serbia, nu este soluție. În ultimii ani, au fost multe schimbări la București. Toți au promis. Cebzan s-a întrebat ce mai trebuie făcut ca să ne facem auziți? Să ne turnăm benzină în cap și să ne dăm foc? A apreciat că situația în rândul minorității nu este una bună, iar perioada când se închid școlile, reprezintă începutul sfârșitului pentru românul din Voivodina”.
Alecsandru Frianț din Satu Nou a subliniat că se sting societățiile culturale din localitățile românești. A specificat că Satul Nou este una dintre puținele localități din Voivodina cu activități românești. A dat exemple de funcționare a societăților culturale: „Dacă dorim să menținem tradiția populară, și organizăm de exemplu școli de dans, tinerii vor veni la dans. Însă, dacă nu îi urci pe scenă, dacă nu îi duci la evenimente, ca să fie doar prezenți la repetiții, vor înceta să mai vină. Așa se stinge treptat o societate. Dansatorii noștrii joacă în costume împrumutate, am cerut de la diferite instituții costume românești, dar fără succes. Activitățile se realizează prin voluntariat, însă ca voluntar, trebuie să mai pui bani din buzunar dacă vrei să-i duci undeva. Cât poate în timp funcționa o societate în astfel de condiții?.”.
De asemenea, consulul a relatat că apreciază eforturile depuse privind activitățile CRS, contrabalansate chiar de lipsa unui sprijin. La majoritatea activităților a fost prezent. În calitate de misiune diplomatică, nu poate promite nimic, deoarece Consulatul sau Ambasada nu sunt factori decizionali, dar își pune speranța în noul Ministru Delegat, Dan Stoenescu, pe care îl consideră un bun profesionist. Acesta, a mai specificat, că probabil a avut și influență negativă instabilitatea politică, schimbările care au avut loc des la conduceriile instituțiilor abilitate pentru românii de pretutindeni, funcții care sunt numite politic.
Un alt punct important pe ordinea de zi l-a reprezentat „Predarea cheilor proprietarului Casei Memoriale „dr. Alexandru Butoarcă”, Episcopiei Dacia Felix”.
Episcopia Dacia Felix, a încheiat un contract cu Consiliul Național al Minorității Naționale Române de închiriere a unei părți din Casa Butoarcă în valoare de 300 de euro lunar.
Din partea Episcopiei Dacia Felix a fost delegat vicarul Moise Ianeș să reprezinte Episcopia la ședința Consiliului Central CRS, care de altfel este și unul dintre semnatarii acestui contract, pe lângă prot. Gheorghe Ianeș și pr.cons Emanuel Tăpălagă.
Părintele vicar a subliniat că nu știe care chei trebuie predate, iar după cunoștiințele lui, dacă CRS nu va plăti chirie, după un anumit termen, și cealaltă parte a Casei Butoarcă va fi închiriată CNMNR-ului. A subliniat că deja a fost în interiorul Casei Butoarcă cu președintele CNMNR, Daniel Petrovici. După spusele domniei sale, motivul închirierii a fost chiria propriuzisă, fără alte interpretări.
Dr. Ion Omoran, a propus ca Episcopia, în calitate de proprietar, să ceară cheile în scris de la CRS, specificându-se motivul și condițiile nou create. Să se specifice care chei trebuie predate, precum și exact care camere rămân CRS-ului.
Părintele vicar Moise Ianeș a acceptat, și a transmis că îl va informa pe PS Daniil, episcopul Episcopiei Dacia Felix.
La punctul 4 s-a discutat despre planurile de viitor pe anul 2016, dezbătându-se posibilitățile de funcționare pe viitor a Comunității Românilor din Serbia.
Stevan Mihailov a prezentat că în decurs a 5 ani de zile, nu au existat posibilități elementare de funcționare a CRS-ului. În ciuda tuturor piedicilor, CRS-ul a funcționat, realizând activități în limita posibilităților, care nu sunt deloc de neglijat, iar pentru aceste activități vorbesc rezultatele obținute. Vorbind în numele său personal, a subliniat că pe viitor, nu va mai putea în continuare să-și dedice activitățile în totalitate CRS-ului, acest lucru fiind imposibil. De ani buni nu s-au realizat multe promisiuni. Având în vedere că pentru prima dată au fost depuse proiecte la DPRRP în anul 2015, proiectele depuse nu au trecut. Neoficial se știe, că este vorba de o datorie a CRS către DPRRP din anul 2009, însă în acest timp, nimeni nu a informat conducerea CRS despre acest fapt. A propus, în primul rând, ca CRS-ul să trimită o adresă oficială către DPRRP, unde să se ceară exact despre ce este vorba, și cel mai important lucru, dacă este sau nu CRS-ul eligibil să predea proiecte pentru anul 2016. În continuare, a relatat, că dacă nici în anul 2016 CRS nu va putea depune proiecte, atunci nici el singur nu își mai poate explica care va fi rostul pe mai departe a acestei organizații. Pe lângă cele mai sus menționate, a mai subliniat, deși din ianuarie 2014, CRS-ul a intrat în încăperile sale, Casa Butoarcă, acest sediu nu a fost niciodată operațional și un sediu operațional ar trebui să fie un obiectiv principal al CRS. A menționat dacă ședința de astăzi nu se ținea la Consulat și se ținea la Casa Butoarcă, deja de câteva ore bune răbdam frigul, ceea ce nu este deloc normal. La fel a relatat că de fiecare dată, CRS-ul a subliniat că nu ne interesează cine este la coducere sau ce partid politic este la putere, unicul lucru care ne interesează este ce pot face pentru românii din Serbia, și mai ales dacă pot face ceva sau nu. Asta va trebui să fie și atitutinea de viitor a Comunității Românilor din Serbia.