”Profesori pentru lebedele” generației Z- o șansă pentru învățământul profesional în România,...

”Profesori pentru lebedele” generației Z- o șansă pentru învățământul profesional în România, Bulgaria și Austria

Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în zilele noastre.

În Grecia antică, dansul făcea parte din disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc.

În Roma antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman.

În Evul Mediu, în ciuda tendinței clerului de a menține funcția religioasă a dansului, influențele laice au devenit din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. al XIII-lea, când în practica socială s-au dezvoltat diverse genuri de dans (denumite chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle ș.a.), ca o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului.

Renașterea a adâncit acest proces. Pașii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, au combinat gesturile și mișcările, s-au individualizat. Au apărut forme noi și s-au creat succesiuni tipice, în care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. În felul acesta a luat naștere suita, care consta din în patru părți fixe: allemanda, couranta, sarabanda și giga. În vremea lui Johann Sebastian Bach, suita se executa independent și juca un rol important în dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse și altele – boureé, gavota, musette, polacca, menuetul (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), ciacona, passacaglia (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale).

Spre sfârșitul sec. al XVIII-lea, din Viena s-a răspândit valsul, un dans derivat din Ländler. În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardașul ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și afirmarea școlilor naționale.

La hotarul dintre sec. 19 și 20, s-au răspândit dansuri de origine americană, precum tango, samba, habanera, charlestonul, foxtrotul etc., care poartă amprenta muzicii de jazz, influențând creația unor compozitori moderni.

Ideea că dansul este o parte esențială a vieții și educației, păstrată și astăzi, va fi ilustrată de cel mai nou proiect al Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București), care coordonează „Profesori pentru SwanZ*”, un parteneriat strategic în domeniul vocațional, cofinanțat de Programul Erasmus + al Uniunii Europene.

Proiectul, care se va derula în perioada 1 decembrie 2020 – 30 noiembrie 2022, vine în sprijinul dezvoltării competențelor profesionale, de comunicare, digitale și interculturale ale personalului din școlile implicate, beneficiarii direcți fiind profesori, formatori, elevi. Partenerii proiectului sunt Școala Națională de Arte „Prof. Vesselin Stoyanov” din Ruse (Bulgaria), “Attitude Studios”, din Viena (Austria) și Uniunea Elenă din România. Ideea acestui proiect și cooperarea care îl va implementa au pornit dintr-un context opus: pe de o parte, școlile profesionale de dans pregătesc copiii pentru una dintre cele mai sensibile, responsabile și frumoase profesii și, pe de altă parte, în țările partenere, cel puțin, aceste școli sunt adesea neglijate, funcționând cu resurse limitate,într-un mediu din ce în ce mai tehnologizat.

Salutând inițiativa, unul dintre cei mai mari maeștri ai dansului contemporan mondial, coregraful român Gigi Căciuleanu, a acceptat de la început să fie ambasador al acestui proiect.

„Teachers for SwanZ” își propune să ajute profesorii de dans să-și înțeleagă mai bine elevii – reprezentanți ai generației Z – și se adresează acestora în funcție de nevoile lor, pe canalele pe care le folosesc cel mai des. Practic, echipa de proiect și-a stabilit ca ținte pentru următoarele 24 de luni:

  • să dezvolte și să actualizeze competențele cheie ale profesorilor de dans din instituțiile partenere, pentru a spori dezvoltarea unor relații de înaltă calitate cu elevii, colegii și părinții;
  • să faciliteze o mai bună înțelegere a dansurilor tradiționale și contemporane din țările partenere din punct de vedere tehnic, abordarea predării, simbolismului etc.;
  • să includă diversitatea culturală a țărilor implicate în proiect pentru a crea mai multe instrumente / metodologii educaționale-artistice;
  • să actualizeze și să îmbunătățească abilitățile digitale ale profesorilor de dans din instituțiile partenere, pentru a le facilita accesul la instrumentele IT. Proiectul implică mobilitate dintr-o țară parteneră în alta, sesiuni de formare pentru profesori de dans și alte activități, care se vor concretiza în următoarele rezultate tangibile: · un curs de formare pentru profesori / formatori de dans pentru a-i sprijini atât în ​​dezvoltarea abilităților profesionale, cât și în cea de comunicare, coaching și abilități de dialog intercultural; · o platformă de învățare web – Laboratorul virtual – unde cursurile de dans vor fi predate online și unde exercițiile, spectacolele, interviurile, mesajele, opiniile vor fi încărcate ca fișiere video; · un mini-ghid pentru profesorii non-dans, care va avea rolul de a sprijini profesorii care predau diferite discipline pentru a introduce în terminologia orelor lor,activități și exerciții legate de dans.

În ceea ce privește rezultatele net tangibile, ne așteptăm ca beneficiarii proiectului să fie mai motivați să învețe, să fie mai deschiși, să experimenteze și să aplice inovația, să lucreze mai bine în echipe și să își îmbunătățească performanțele.

Un astfel de proiect nu are nicio șansă de succes dacă fiecare țară ia măsuri individuale, deoarece există un interes redus și posibilități limitate pentru sistemele naționale de a sprijini dansul ca element al educației generale. Inițiativa transnațională va beneficia de expertiza, strategiile și politicile existente în domeniul educației și formării profesionale prin dans, oferind posibilitatea de a testa, pilota și explora o varietate de metode și instrumente, la nivel de parteneriat. Toți cei interesați de regiune și Europa vor beneficia de instrumentele de lucru create de proiect și de un exemplu de bune practici, Erasmus + oferind o vizibilitate largă inițiativelor pe care le susține.

*Generația Z, sau Gen Z pe scurt, este cohorta demografică ce se succede milenialilor (sau Generației Y) și precede Generația Alpha. Nașterea celor din această generație a început în anul 1990 și s-a terminat în anul 2010. Majoritatea membrilor Generației Z sunt copiii celor din generația X și, uneori, a milenialilor.

Majoritatea membrilor Generației Z au folosit tehnologia digitală de la o vârstă fragedă și sunt familiarizați cu internetul și cu social media, dar nu sunt neapărat alfabetizați digital. Generația Z are tendința de a fi cumpătată și de evita riscurile în comparație cu milenialii, și are tendința de a fi mai flexibilă la locurile de muncă. Cu toate acestea, chiar dacă are rate mai mici de fete adolescente cu sarcini, de dependenți de băutură și de droguri în comparație cu generațiile anterioare, generația a fost caracterizată în mass-media și ca fiind anxioasă și deprimată. Unii comentatori cred că aceste efecte au drept cauză timpul acordat rețelelor de socializare, smartphone-urilor, pandemiei Coronavirus și recesiunii provocate de aceasta.