La 1 mai 2018 a intrat în vigoare Directiva privind măsurile de coordonare și cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii Europene în țările terțe.
Documentul stabilește când și cum cetățenii Uniunii Europene aflați în situații de dificultate într-un stat terţ au dreptul să beneficieze de protecția ambasadelor sau a consulatelor celorlalte state din spaţiul comunitar, dacă propria țară nu este reprezentată.
Alte țări ale Uniunii Europene trebuie să ofere cetățenilor europeni nereprezentați aceeași asistență pe care ar oferi-o propriilor resortisanți, cum ar fi: asistență în caz de deces; asistență în caz de accident grav sau boală gravă; asistență în caz de arest sau detenție; asistență atunci când un cetățean este victima unei infracțiuni; ajutor și repatriere în caz de urgență. Țara de origine a cetățenilor Uniunii Europene va fi consultată întotdeauna de către statul din care cetățeanul solicită ajutor și poate, în orice moment, să decidă să aibă grijă de propriii cetățeni, chiar și atunci când nu are nicio ambasadă sau niciun consulat în țara în cauză (de exemplu, prin furnizarea de informații la telefon, prin contactarea familiei sau a prietenilor sau prin intermediul serviciilor consulare online). Cetățeanul poate fi redirecționat de la o ambasadă la alta, deoarece țările Uniunii Europene prezente în statul respectiv pot conveni la nivel local cine trebuie să aibă grijă de cine, în vederea asigurării unei protecții eficiente pentru cetățenii Uniunii Europene. Solicitanţii pot obține informații cu privire la asistența disponibilă și la orice acorduri în vigoare între consulate prin contactarea delegației Uniunii Europene din țara în cauză.
Aproape șapte milioane de cetățeni ai Uniunii Europene călătoresc sau locuiesc în afara spaţiului comunitar, în locuri în care propria lor țară nu are o ambasadă sau un consulat. În timpul șederii, aceștia ar putea avea nevoie de asistență din partea autorităților consulare, de exemplu, dacă și-au pierdut sau li s-a furat pașaportul, dacă sunt victime ale unui accident sau dacă se află în mijlocul unei crize politice care impune evacuarea lor.
Tratatele Uniunii Europene garantează tuturor cetățenilor din statele membre dreptul la tratament egal în ceea ce privește protecția din partea autorităților diplomatice și consulare ale oricărei țări din spaţiul comunitar, când călătoresc sau trăiesc în afara Uniunii și statul lor de origine nu este reprezentat (a se vedea articolul 20 alineatul (2) litera (c) și articolul 23 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene precum și articolul 46 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene). În conformitate cu regimul juridic anterior, țările Uniunii Europene trebuiau să stabilească între ele normele necesare.
Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului abrogă Decizia 95/553/CE începând cu 1 mai 2018, obiectivul fiind acela de a facilita în continuare cooperarea și coordonarea dintre autoritățile consulare și de a consolida dreptul cetățenilor europeni la protecție consulară.
Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, salută intrarea în vigoare: ”Această directivă consolidează drepturile cetăţenilor și acţionează în spiritul solidarităţii, o valoare elementară a construcției europene. Milioane de cetăţeni români călătoresc anual sau chiar petrec perioade lungi în străinătate şi este important să ştie că pot valorifica apartenenţa ţării noastre la Uniunea Europeană şi că există demersuri care pot ajuta la depăşirea multor situaţii nedorite şi neprevăzute. Începând de acum, fiecare român care locuieşte sau călătoreşte în afara Uniunii Europene va putea beneficia de protecție din partea autorităților consulare ale oricărui stat membru”, a declarat ministrul delegat.
