– interviu cu jurnalistul Vadim Bacinschi –
Scriitorul şi ziaristul Vadim Bacinschi este printre puţinii locuitori ai oraşului Odessa vorbitor de limbă română. O comunitate până nu de mult destul de numeroasă, cu asociaţii, reviste şi evenimente dedicate moldovenilor și românilor din zonă, în trecut având chiar şi cursuri universitare cu predare în limba română. Odesa din zilele noastre, oraş odinioară sub administraţie românească, pare golit de orice urmă de românesc.
A fost dintotdeauna preocupat de soarta românilor din zona Odessa şi a Basarabiei de Sud. A publicat câteva volume, cel mai notabil fiind un volum publicat în 2010 şi intitulat „Sudul Basarabiei-pământ uitat de oameni şi de Dumnezeu”.
În 2012, Vadim Bacinschi a lansat, la Odesa ziarul „Sud-Vest”, lunar cultural, social-politic și economic pentru cititorii din sudul Basarabiei. Îl ajută Areta Moșu, inimoasa președintă a Despărțământului „M. Kogălniceanu” din Iași a Asociației „Astra”, iar ziarul îl tipăresc câțiva prieteni, la Alba-Iulia.
În acest an, Vadim Bacinschi este jurnalistul către care s-au îndreptat recunoștința și aprecierea colegilor de breaslă, participanți la Congresul Forumului Internațional al Jurnaliștilor Români de la Bălți.
Sunteţi prezent pentru prima dată la Congresul Jurnaliştilor Români, fapt pentru care aţi fost menţionat cu o diplomă de excelenţă. Care este părerea despre această întâlnire?
Este o acţiune utilă care trebuie să continue, dar cu o participare mai largă a ziariştilor din afara graniţelor ţării. Aşa cum au precizat şi colegii, nu au fost jurnalişti români din Ungaria, din Bulgaria, însă întâlnirea este utilă pentru a cunoaşte cum stă exact situaţia în afara țării. Multă lume nu ştie. Puţină lume ştie cum stau lucrurile, mai ales în sudul Basarabiei. Ar fi necesar să variem nişte activităţi în perioada dintre congrese, nişte întâlniri în teritoriu pentru ca jurnaliştii români să cunoască mai bine ce se întâmplă în afara frontierelor.
Care este cu adevărat situaţia românilor din Odesa?
Lucrurile nu prea sunt bune. Ne aşteptăm să fie ceva bun, ceva util, însă ceea ce se întâmplă la noi, din păcate, este o continuare a politicii de deznaţionalizare pe care o ştim. Sunt acolo de 25 de ani şi pot compara cum era înainte cu ceea ce se întâmplă acum, dar şi cum vor evolua lucrurile. În regiunea Odesa acţiuni culturale nu prea avem, însă se mai aduce comunitatea de români, chiar duminica aceasta ar trebui să fie o reuniune, unde să se adune membrii comunităţii. Şi în vară vor mai avea loc câteva acţiuni de genul acesta, împlinindu-se şi 20 de ani de la înfinţarea ansamblului “Dor Basarabean” care este singurul veritabil românesc din regiune. Din câte ştiu, urmează un turneu al lor în mai multe raioane cu sate româneşti.
Câte şcoli cu limba română de predare mai sunt în regiunea Odesa?
Au mai rămas doar 5 şcoli cu predare integral în limba română. Pentru că celelalte au predare mixtă. În 1991 erau 18, însă au dispărut în timp, acum nu mai sunt. Dispariţia acestor şcoli trebuie să ne pună în gardă, pe noi şi pe instituţiile statului român pentru că dacă dispare şcoala, dispare limba română, aria funcţionării limbii române se minimizează şi o se ajunge într-o zi când limba româna va fi ori ucrainizată ori modificată.
În viziunea dumneavoastră prin ce se explică faptul că aceste şcoli sunt mixte? Părinţii nu mai vor ca elevii să înveţe în limba română sau nu mai au o perspectivă vorbitorii de limbă română în regiune?
Sunt mai multe motive. Părinţii sunt puşi în această situaţie pentru că dacă tânărul termină şcoala în limba română poate continua în România sau peste hotare. Dacă pleacă trebuie să mai facă anumite cursuri. Bănuiesc faptul că pe aceşti părinţi îi îndeamnă cineva să renunţe la limba maternă şi să îşi dea copilul la clasă ucraineană. Un alt motiv ar fi că primarii din regiune nu sunt patrioţi ai limbii române, iar şcolile se află sub presiunile autorităţilor raionale, a sistemului naţional de învăţământ. Recent au schimbat de la conducerea unei şcoli o doamnă româncă cu o doamnă din Transnistria. Într-un sat cu 3.000 de oameni populaţie, nu puteau să găsească un profesor român? Dar aceasta este o politică promovată. (pentru www.viitorulilfovean.ro/timpromanesc, a consemnat Vitalie Zâgrea, Cernăuți, Ucraina)
