QUO VADIS, UCRAINA?

QUO VADIS, UCRAINA?

MARIN GHERMAN, politolog

Absenteismul electoral în creștere, amânarea permanentă a perioadei de implementare a regimului fără de vize cu UE pentru ucraineni, sărăcirea populației, incertitudinea referitoare la soarta Donbasului – aceste și alte subiecte aduc în prim plan problema vectorului general de dezvoltare a Ucrainei. La aproape doi ani după Euromaidan din nou devine actuală întrebarea: Ucraina încotro?

Această întrebare este mai ales importantă în contextul arestării milionarului Ghenadi Korban, unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Ucraina și mâna dreaptă a miliardarului Igor Kolomoiski. În ce timp ce Președinția susține că arestarea amintită este un aspect al combaterii crimei organizate și corupției, Kolomoiski și echipa sa, dar și unele mișcări civice din Ucraina, au întrevăzut în acțiunile autorităților de la Kiev o formă a justiției selective – pedepsirea celor care sunt neconvenabili președintelui.

Publicația „Express” din Lviv, care, potrivit unor informații neoficiale are o finanțare latentă de la partidul ex-premierului Iulia Timoșenko, a comparat recent acțiunile lui Petro Poroșenko cu cele ale lui Abdel Fattah el-Sisi, președintele Egiptului. Ca și el-Sisi, potrivit publicației amintite mai sus, Poroșenko încearcă să trădeze idealurile revoluției sociale și să instaureze o adevărată dictatură în țară. În același timp, politologul ucrainean Vasyl Zadorojnyi consideră că în cel  mai scurt timp situația din Ucraina poate să se asemene foarte mult cu cea din Egipt, acolo unde după o serie de revolte sociale, occidentul obosit și plictisit de instabilitate, a căzut de acord să accepte venirea la putere a generalului Abdel Fattah el-Sisi. Altfel spus, ca și în Egipt, în Ucraina poate să aibă loc o restaurare a puterii autoritare, iar acest proces va fi susținut în linii generale de SUA, dar mai ales de UE, care sunt foarte obosiți de neîncetata criză ucraineană.

Opinia descrisă mai sus nu este o simplă ipoteză. Din mai multe puncte de vedere „dezoligarhizarea” (noțiune oficială care înseamnă lupta la scară largă cu oligarhii) inițiată de Petro Poroșenko se aseamănă cu lupta cu oligarhii neprielnici autorităților. Evenimentele din anul curent au arătat că Președinția a reușit mai întâi să se certe cu oligarhul Rinat Ahmetov, lăsându-i  companiile energetice fără înlesniri de stat, iar apoi l-a demis pe Kolomoiski din postul de guvernator, între ei având loc un adevărat război informațional, politic și social.

Din păcate, o armă de luptă împotriva lui Kolomoiski a devenit și fostul președinte georgian Mihail Saakașvili, care este în momentul de față guvernator al regiunii Odesa. Așadar, arestarea milionarului Korban, care este un apropiat al domnului Kolomoiski, seamănă prea mult cu o luptă politică particulară, și nu cu o practică civilizată de combatere a crimei organizate. Imediat după arestarea lui Korban, partidul UKROP finanțat de Kolomoiski a denunțat represiuni politice ale președintelui Poroșenko.

UKROP, dar și alte formațiuni politice, au anunțat că vor organiza un al treilea Maidan la Kiev împotriva președintelui ucrainean. Până la urmă, însă, Maidanul așa și nu a avut loc. În același timp, politicienii apropiați de Kolomoiski susțin că la finele lunii noiembrie – început lunii decembrie a nouă revoltă socială va avea loc în Ucraina. Posibil că acestea sunt declarații fără de sens, însă sondajele sociologice demonstrează că potențialul protestatar al ucrainenilor este destul de mare.

Potrivit grupului sociologic „Rating” de la Kiev, atitudinea ucrainenilor față de autorități se aseamănă cu cea din preajma Euromaidanului din 2013. Peste 53 la sută din respondenți au declarat recent că orice înrăutățire a nivelului de trai va avea drept rezultat proteste în masă. Pentru comparație, acest indice în 2013, până la Euromaindan, era de 50 la sută. O altă cifră este destul de negativă pentru Președinție – 43% dintre cetățeni cer organizarea unor alegeri prezidențiale anticipate. Alți parametri ai sondajului sociologic: 71 la sută nu sunt satisfăcuți de activitatea Președintelui, 74 la sută – de activitatea liderului Parlamentului de la Kiev și 86 la sută – de activitatea premierului. Merită menționat faptul că sondajul a fost organizat până la arestarea lui Korban, iar acest eveniment poate să aibă un efect duplicitar asupra ratingului Președinției în genere.

În acest context, devine limpede că partidul miliardarului Kolomoiski, care se războiește cu președintele Ucrainei, a vrut să prindă o conjunctură socială favorabilă, însă cel de la treilea Maidan, în pofida premiselor sociale evidente, există deocamdată doar teoretic. De aceea, neexistând o contraofensivă bine organizată împotriva Președinției, următoarea jertfă a „dezoligarhizării” poate să devină grupul bancar „Privat” – copilul financiar al lui Kolomoiski. Recent, Serviciul Fiscal de Stat al Ucrainei a realizat – din cer senin! – o verificare a acestui grup bancar, fiind identificate posibilele transferuri bănești ilicite. Despre aceasta a comunicat locțiitorul Procurorului General al Ucrainei, David Sakvaleridze, persoană „importată” în Ucraina împreună cu Saakașvili. Declarația respectivă a semănat panică în mediul clienților băncii „Privat”, iar atacul de lunetist al Președinției nu a fost deloc camuflat de data aceasta.

În timp ce clanurile politice și oligarhice luptă între ele pentru a împărți sferele de influență, perspectivele euro-integraționiste ale Ucrainei devin din ce în ce mai sumbre. Parlamentul de la Kiev nu a reușit să voteze o serie de legi referitoare la liberalizarea regimului de vize cu UE, reformele au loc cu mare întârziere, sărăcirea populației devine din ce în ce mai insuportabilă, idealurile Euromaidanului și războiului numit „istoric” împotriva separatismului din Donbas, par a fi în mare parte trădate sau, cel puțin, neglijate.

O mare problemă în acest caz este apariția unui vid identitar în Ucraina, pentru că Euromaidanul s-a născut din dorința cetățenilor de a-și orienta privirile spre UE, spre Occident. Fiind în mare parte viziuni idealiste, aspirațiile europene erau un punct de reper pentru o posibilă modernizare a Ucrainei, acum, însă, apar încet-încet tot mai mulți eurosceptici. În acest caz tendințele pro-autoritare au o logică socială și o explicație științifică, nu și o justificare. Din păcate, la doi ani după Euromaidan și după o serie de intervenții „chirurgical-teritoriale” ruse iarăși ne punem întrebarea: Quo vadis, Ucraina?