La lansarea oficială la București a Raportului privind tranziția 2024-2025 al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), economistul-șef Beata Javorcik a ținut un discurs consistent cu privire la complexitatea politicii industriale în economia modernă, în contextul în care acestea revin în atenția decidenților. Expunere sa a subliniat importanța de a naviga cu atenție prin politicile industriale, evidențiind atât potențialul, cât și capcanele acestore. Raportul „Navigând prin politicile industriale” oferă o analiză cuprinzătoare a modului în care guvernele din întreaga lume utilizează astfel de instrumente pentru a remodela structurile economice. Mai jos, am selectat cinci teme-cheie din discursul Beatei Javorcik.
Revine politica industrială
După o perioadă de declin în anii 1990, când factorii de decizie s-au îndoit de capacitatea guvernelor de a „alege câștigătorii”, politica industrială revine în forță. Țări precum Statele Unite, China, Germania, India și Brazilia investesc acum masiv în politici industriale, iar multe economii din aria de acoperire a BERD urmează acest exemplu. „În acest sens, România nu face excepție”, a declarat Beata Javorcik.
Politica industrială nu este ceva nou… dar acum politica industrială a revenit, și a revenit în forță.
Conform raportului, în ultimul deceniu s-a înregistrat o creștere accentuată a prevalenței politicilor industriale, în special în țările cu venituri ridicate. Această relansare este determinată în mare măsură de considerente politice și economice, inclusiv de cererea publică în creștere pentru o intervenție mai mare a statului în economie.
Cu toate acestea, „politica industrială nu constă doar în a alege câștigătorii, ci și în a permite ca pierzătorii să dispară. De fapt, raportul Draghi vorbește și despre acest lucru și spune: ‚Nu are rost să încercăm să aducem în Europa lanțul valoric al panourilor solare, deoarece avem costuri ridicate cu materialele, costuri ridicate cu energia și costuri ridicate cu forța de muncă – nu putem fi competitivi, deci să admitem că în unele sectoare nu vom deveni campioni”.
Instrumente de politică industrială
Raportul clasifică instrumentele de politică industrială în mai multe categorii generale, între care subvențiile, finanțarea exporturilor, tarifele și standardele privind achizițiile publice care favorizează furnizorii interni. „În acest raport, am analizat politicile industriale din 140 de țări”, a declarat Javorcik, după care a subliniat că, în prezent, politicile industriale se extind dincolo de industria prelucrătoare pentru a include serviciile, dezvoltarea regională și intervențiile la nivel de întreprindere. Cu toate acestea, ea a remarcat, de asemenea, o tendință îngrijorătoare: o parte semnificativă a politicilor industriale discriminează interesele străine. Această abordare orientată spre interior, vizibilă în politici precum Inflation Reduction Act din SUA, riscă să conducă la o fragmentare economică globală.
Așteptările publice și economia politică
Percepția publică s-a schimbat semnificativ în ultimele două decenii, conducând la un sprijin politic sporit pentru politicile industriale.
De ce a revenit politica industrială? Unul dintre motive este că oamenii, electoratul, doresc să vadă o intervenție mai mare a statului în economie.
În economiile post-comuniste, unde scepticismul față de intervenția statului era cândva predominant, majoritatea oamenilor favorizează acum o extindere a deținerilor publice și implicarea guvernului. „În cazul României, nu vedem ceva diferit în ceea ce privește percepția publică și schimbările din ultimii 20 de ani”, a comentat Javorcik. „Mulți oameni spun acum că politica industrială este glonțul de argint, că aceasta va rezolva toate problemele”. Schimbarea de percepție nu este o trăsătură specifică pentru economiile în tranziție; ea a fost observată și în economiile avansate. Guvernele răspund la aceste doleanțe prin punerea în aplicare a unor politici industriale care promit crearea de locuri de muncă, securitate economică și progres tehnologic.
Riscul fragmentării
Javorcik a avertizat cu privire la potențialele dezavantaje ale politicii industriale, inclusiv ineficiențele economice și tensiunile comerciale globale. Un risc major este acela că țările vor adopta măsuri din ce în ce mai protecționiste, ceea ce va duce la fragmentare economică [un alt cuvânt pentru de-globalizare, n.r.] și la reducerea cooperării internaționale.
Sunt câteva caracteristici foarte îngrijorătoare ale politicii industriale… Dacă fiecare țară începe să introducă din ce în ce mai multe politici industriale în favoarea propriilor jucători, vom împinge lumea mai aproape de fragmentare și de ruperea economiei mondiale în blocuri.
O altă problemă este alinierea nefericită a obiectivelor – multe politici urmăresc să atingă scopuri multiple, uneori contradictorii, cum ar fi promovarea vehiculelor electrice și, în același timp, protejarea locurilor de muncă tradiționale din industria auto. În plus, multe politici industriale nu au dată de expirare, ceea ce face dificil din punct de vedere politic să fie eliminate chiar și atunci când devin ineficiente sau contraproductive. (ex. facilitățile fiscale pentru sectorul IT sau sectorul construcțiilor).
Schimbările structurale și viitorul creșterii economice
O perspectivă cheie care apare în raport este rolul tot mai important al serviciilor în dezvoltarea economică. În timp ce modelele tradiționale de creștere se bazau pe trecerea de la agricultură la producție (industrială), economiile de astăzi trebuie să integreze serviciile în strategiile lor industriale. „Priviți linia roșie de aici, aceasta este România. 
România a urmat tendința ca industria prelucrătoare să contribuie tot mai puțin la PIB, iar serviciile să devină mai importante.” Țările din Europa de Est, inclusiv România, au înregistrat o creștere a exporturilor de servicii, în special în domeniul IT și al serviciilor de afaceri.
„Dacă vă uitați la ponderea în PIB a exporturilor de servicii, în special servicii informatice, România se numără printre țările care au reușit să crească într-un mod foarte impresionant.” Cu toate acestea, tranziția către o economie bazată pe servicii necesită investiții substanțiale în educație, infrastructură și politici deschise.
A devenit din ce în ce mai dificil să crești doar prin exportul de produse manufacturate.
Raportul evidențiază faptul că țările cu un focus mai bun pe capitalul uman tind să aibă mai mult succes în exportul de servicii, subliniind importanța investițiilor strategice în dezvoltarea forței de muncă.
Politica industrială este un instrument puternic, dar, după cum a subliniat Javorcik, „nu este ușor să o faci bine”. Raportul privind tranziția al BERD oferă o analiză critică a succeselor și eșecurilor politicilor industriale din întreaga lume. Deși acestea pot duce la transformare economică, ele trebuie să fie concepute cu atenție, cu obiective clare, presiuni concurențiale și strategii de eliminare.
„În România, conform setului nostru de date, există aproximativ 50 de politici. În Spania și Franța, sunt 500”. Așadar, România ar putea face mai mult, în special prin îmbunătățirea adresabilității politicilor financiare și industriale. Pe măsură ce țările navighează prin acest peisaj complex, echilibrarea intervenționismului cu forțele pieței va fi esențială pentru asigurarea unei creșteri economice durabile. – sursa: https://www.energynomics.ro
