În cadrul procesului de aderare la OCDE, România s-a alăturat, începând din acest an, programului INES (Indicators od National Education Systems), dedicat indicatorilor privind sistemele de educație naționale. Ca urmare a participării la INES, în acest an România a fost inclusă pentru prima dată în publicația „Education at a Glance 2023” (EAG 2023), alături de statele membre OCDE și alte state candidate.
Education at a Glance (EAG) reprezintă sursa cea mai autorizată pentru informații exacte și relevante despre starea educației în cele 38 de state membre OCDE și o serie de țări partenere. Cu peste 120 de diagrame și 180 de tabele, indicatorii săi acoperă rezultatele și impactul învățării asupra rezultatelor economice și sociale, resursele financiare și umane investite în educație, accesul la educație, participarea și progresul, precum și mediul de învățare și organizarea școlilor.
Ministerul Educației a organizat lansarea ediției 2023 a Education at a Glance la Bibioteca Centrală Universitară „Carol I” și a avut ca temă învățământul profesional și tehnic.
În ceea ce privește România, raportul arată că programele profesionale sunt populare la nivel studiilor liceale: 26% dintre tinerii de 15-19 ani sunt înscriși în învățământul liceal general, comparativ cu 32% în învățământul liceal profesional. În ceea ce privește țărilor OCDE, aceste medii ating 37% pentru programele liceale generale și 24% pentru programele liceale profesionale.
Popularitatea pentru studiile liceale profesionale față de cele generale în România este rezultatul finanțărilor mai mari. În România, 12% din fondurile pentru instituțiile de învățământ sunt cheltuite pentru învățământul liceal general și 14% pentru învățământul liceal profesional.
De asemenea, tinerii care urmează cursuri liceale profesionale beneficiază de un raport elev-profesor mai mic și de un personal didactic relativ mai tânăr comparativ cu majoritatea țărilor OCDE. În programele liceale profesionale din România există 13 elevi la un cadru didactic, comparativ cu 15 în medie în țările OCDE. 37% dintre cadrele didactice care predau în învățământul liceal profesional în România au vârsta de 50 de ani sau mai mult, comparativ cu 43%, media OCDE.
În România, programele profesionale conduc la rezultate mai bune pe piața muncii decât cele generale. 4,9% dintre tinerii de 25-34 de ani cu studii medii superioare profesionale sau postliceale non-terțiare sunt șomeri, față de 6,2% dintre cei cu studii medii superioare generale sau post-secundar non-terțiare. Persoanele cu vârsta între 25 și 34 de ani care lucrează cu normă întreagă cu studii liceale profesionale sau postliceale câștigă doar cu 7% mai mult decât cei fără o calificare secundară superioară, comparativ cu 22% în medie în țările OCDE.
Raportul mai arată că nivelurile mai înalte de educație sunt asociate cu rate mai scăzute ale șomajului. În România, 17,3% dintre tinerii de 25-34 de ani cu studii superioare sunt șomeri, comparativ cu doar 2,6% dintre cei cu studii superioare profesionale. În OCDE, ratele șomajului pentru tinerii adulți cu o calificare profesională sunt mai mici decât pentru colegii lor cu o calificare generală. Este și cazul României, unde 5,1% dintre tinerii de 25-34 de ani cu studii medii superioare profesionale sau postliceale sunt șomeri, față de 6,0% dintre cei cu studii liceale generale sau postliceale.
În ceea ce privește accesul la educație, participare și progres, datele pentru România indică o participare de 15% a copiilor de 2 ani la educația timpurie. Aceasta crește la 64% la copiii de 3 ani, la 78% la copiii de 4 ani și 85% la copiii de 5 ani. Aceste cote sunt mai mici decât media OCDE – 73% în rândul copiilor de 3 ani, 88% în rândul copiilor de 4 ani și 84% în rândul copiilor de 5 ani.
Majoritatea tinerilor de 15-19 ani din OCDE sunt înscriși în educație. În România, 26% din această grupă de vârstă sunt înscriși în învățământul liceal general și 32% în învățământul liceal profesional. Alți 9% urmează programe terțiare. Aceasta se compară cu o medie OCDE de 37% înscriși în programele liceale generale, 24% în programele liceale profesionale și 12% în programele terțiare.
Toate țările OCDE, partenere și/sau în curs de aderare alocă o parte substanțială din producția lor internă educației. În 2020, țările OCDE au cheltuit în medie 5,1% din produsul lor intern brut (PIB) pentru instituțiile de învățământ (nivel primar până la nivel terțiar). În România, ponderea din PIB dedicată educației a fost mai mică, de 2,7%.
În medie, în țările OCDE, mai mult de jumătate din cheltuielile guvernamentale pentru învățământul primar și școlile de meserii provin de la administrațiile locale. Nu este cazul în România, unde 81% din finanțare provine de la administrația centrală, după contabilizarea transferurilor între nivelurile guvernamentale și 19% de la niveluri locale.
În medie, în țările OCDE, 25% din timpul de predare obligatoriu în învățământul primar este dedicat citirii, scrisului și literaturii și 16% matematicii. În România, mai mult timp este dedicat fiecăreia dintre aceste două domenii la nivel primar: 28% din timp este dedicat citirii, scrisului și literaturii și 18% matematicii. În învățământul gimnazial, în medie, în țările OCDE, 15% din timpul de predare obligatorie este dedicat citirii, scrisului și literaturii și 13% matematicii. În România, cifrele sunt apropiate de media OCDE: 14% din timp este dedicat citirii, scrisului și literaturii și 14% matematicii la nivelul secundar inferior.
Vârsta medie a cadrelor didactice variază între țările OCDE, cu o diferență între programele profesionale și cele generale în unele țări. O forță de muncă de profesori îmbătrânită este o provocare în unele țări. În România, 34% dintre cadrele didactice din programele liceale generale au vârsta de 50 de ani sau mai mult, față de o medie OCDE de 39%. Profesorii din programele profesionale sunt mai în vârstă, cu 37% în vârstă de 50 de ani sau peste în România, dar încă sub media OCDE de 43%.
În România, evaluările naționale/centrale (teste standardizate fără nicio consecință asupra progresului elevilor prin școală sau certificare) sunt mai frecvente în învățământul primar sau gimnazial, comparativ cu învățământul liceal, în timp ce majoritatea țărilor OCDE efectuează examene naționale/centrale (teste standardizate cu consecințe formale) în ultimii ani ai învățământului liceal.
Aceste evaluări și examene naționale/centrale au loc la diferite clase și pot avea periodicități diferite, conținutul lor poate varia de-a lungul anilor și/sau între elevi și nu sunt neapărat obligatorii. În România, există cel puțin două evaluări naționale/centrale la nivel primar și una la nivelul gimnazial. La nivelul liceal, există un examen național/central pe care este de așteptat să îl susțină fiecare absolvent.
