Două documente stabilesc, pentru prima dată la nivel național, un cadru unitar prin care specialiștii pot identifica din timp indicatorii de risc ai traficului de minori și pot interveni înainte ca exploatarea și traficul de copii să se producă. Una dintre instrucțiuni se adresează serviciilor rezidențiale pentru copii, iar cealaltă vizează detectarea proactivă în comunitate, cu accent pe copiii din mediul rural și pe cei aflați în situații de vulnerabilitate.
Noile instrumente îi ajută pe specialiști să identifice din timp copiii aflați în risc de exploatare și să intervină înainte ca aceștia să devină victime ale traficului de persoane
Cum poate un asistent social să recunoască faptul că un copil este în risc de a deveni victimă a traficului de persoane? Ce întrebări poate adresa fără a produce retraumatizare? Care sunt semnalele de alarmă care pot trece neobservate în comunitate sau într-un centru rezidențial? Și ce trebuie făcut imediat după identificarea acestor riscuri?
La toate aceste întrebări răspund cele două Instrucțiuni privind detectarea proactivă a situațiilor de trafic de minori, elaborate printr-un efort comun al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), UNICEF în România și Asociației eLiberare.
Noile instrucțiuni oferă profesioniștilor un instrument practic de lucru bazat pe indicatori de risc, întrebări adaptate vârstei copilului și un mecanism clar de evaluare și intervenție. Cele două instrucțiuni vin să sprijine și să întărească procedurile de identificare și referire a victimelor traficului de persoane reglementate prin Mecanismul Național de Identificare și Referire a Victimelor Traficului de Persoane (MNIR).
Printre elementele de noutate introduse, se numără:
- utilizarea unor chestionare standardizate de evaluare a riscului;
- observarea sistematică a indicatorilor comportamentali, emoționali și sociali;
- clasificarea nivelului de risc;
- pași clari de intervenție pentru fiecare nivel de risc;
- referirea cazurilor către mecanismele naționale
victimă
- competente atunci când sunt identificate situații de risc ridicat.
Cele două instrucțiuni includ zeci de indicatori care pot semnala o posibilă situație de trafic sau vulnerabilitate la exploatare. Printre aceștia se numără schimbările bruște de comportament, izolarea socială, absenteismul școlar, semnele de traumă, depresia, comportamentele sexualizate neadecvate vârstei, lipsa unui adult de încredere, posesia unor bunuri fără o explicație plauzibilă sau alte modificări care, analizate împreună, pot indica existența unui risc. Specialiștii sunt sprijiniți și prin exemple de întrebări prietenoase, adaptate copiilor, care facilitează comunicarea și identificarea timpurie a vulnerabilităților.
De asemenea, sunt introduse prevederi care pun accent și pe formarea anuală a profesioniștilor, pe informarea copiilor și comunităților și pe colaborarea dintre serviciile sociale, sistemul de protecție a copilului, ANITP, autoritățile locale și organizațiile neguvernamentale, pentru o intervenție coordonată și eficientă.
Instrucțiunile reprezintă rezultatul colaborării dintre experți din cadrul ANPDCA, ANITP, UNICEF în România și Asociația eLiberare și au fost dezvoltate pentru a răspunde unei nevoi identificate în practică, și anume existența unor repere unitare prin care profesioniștii să poată recunoaște din timp situațiile de risc și să acționeze înainte ca un copil să devină victimă a traficului de persoane.
Ele vor fi implementate la nivel național și vor contribui la consolidarea capacității sistemului de protecție a copilului de a identifica timpuriu vulnerabilitățile, de a coordona intervenția instituțională și de a oferi copiilor sprijin înainte ca exploatarea să se producă.
