Acasă Alte comunitati Românii din jurul granițelor cer o singură strategie

Românii din jurul granițelor cer o singură strategie

Românii din diaspora au solicitat, luni, autorităţilor române, la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, să adopte o strategie unică pentru păstrarea şi dezvoltarea identităţii naţionale.

Părintele Bojan Alexandrovici a atras atenţia că, în absenţa unei strategii coerente a României pentru păstrarea identităţii naţionale a comunităţilor româneşti din afara graniţelor, românismul din Valea Timocului se va pierde: ”Spun disperat că văd că se pierde românismul în Timoc şi noi nu facem nimic. Nu vreau să atac pe nimeni şi nimeni să nu se simtă jignit, dar la poziţiile astea mari, la funcţiile astea mari, cam des se schimbă conducători. Cum unul începe să cunoască zona, vine altul care trebuie să o viziteze, să cheltuie banii pentru benzină şi bilete de avion. Rezolvarea e simplă, haideţi să se facă o strategie”, a spus părintele protopop Bojan, citat de Hotnews.

El a propus Departamentului pentru românii de pretutindeni să se inspire de la strategia maghiară pentru dezvoltarea identităţii naţionale: ” Îi respect pe fraţii maghiari pentru că ei ştiu cum să facă. Aşa o să ştim cum putem să facem ca să fie un Departament care să funcţioneze oricine ar veni la putere. Şi ori de câte ori s-ar schimba ministrul sau secretarul de stat, să existe structura care să-şi facă treaba ei. Nu trebuie să avem persoane care să ne compromită, să fie persoane cu care se poate colabora. (…) Nu putem generaliza lucrurile, Secretariatul pentru culte ne-a ajutat foarte mult. Dacă instituţia Guvernului poate, înseamnă că şi altele pot. Dar e problema lipsei de dialog între ele şi mai e problema lipsei strategiei pentru românii de pretutindeni. Dacă nu vom face asta, credeţi-mă, în 50 de ani o să căutaţi oameni în Timoc pe care să-i plătiţi cu aur uscat ca să păstreze ce a mai rămas şi nu nu o să-i mai găsiţi”, a spus părintele Bojan.

Acesta a mai subliniat că în Valea Timocului se deschid, în ultima vreme, biblioteci cu mii de cărţi pe care oamenii nu le pot citi, pentru că ei nu ştiu limba română decât în grai.

La rândul său, Ivo Gheorghiev, reprezentantul românilor din Bulgaria, a declarat că, în utimii 25 de ani, ”aproape în fiecare an” a făcut apel la Bucureşti, la Sofia şi la Uniunea Europeană, ”că neamul românesc dispare din Bulgaria”.

Este a doua treaptă a asimilării. Avem nevoie de o strategie, pe care eu vă propun să o facem împreună, vă rugăm, vă implorăm, chemaţi-ne, cereţi-ne părerea, de multe ori cunoaştem problema mai bine de pe teren. Suportăm palme din Bulgaria, din ţara mamă, de la UE. Am impresia că nu mai suntem necesari, dar noi rămânem aici, pentru că noi vrem să facem ceva pentru neamul nostru. E o tragedie să dispară un om, să calci un neam în picioare e o infracţiune”, a spus Ivo Gheorghiev.

Şi Dusan Pârvulovici, coordonatorul Comitetului pentru drepturile omului din Negotin, le-a transmis politicenilor români să se unească.

Mesajul meu pentru dragii români politicieni, lideri, deputaţi, senatori, experţi este: uniţi-vă şi aduceţi două legi pentru români de pretudindeni, pentru cetăţenie – am avea nevoie de ea – şi să crească DRP la nivel de minister- ar avea mai mare putere, altfel ar funcţiona, iar secretarul să nu se schimbe la fiecare schimbare de de guvern!”, a spus el.

Preşedintele Fundaţiei Culturale ”Casa Limbii Române” din Cernăuţi, Vasile Tărâţeanu, a afirmat că situaţia comunităţii româneşti din Ucraina ”se înrăutăţeşte de la un an la altul”.

Deznaţionalizarea continuă să aibă loc, încetul cu încetul şi pătrunde şi în bisericile noastre româneşti. În foarte multe biserici sunt preoţi care, motivând că intră în biserici şi ucraineni, spun şi Tatăl Nostru şi Crezul şi cântările liturgice în limba ucraineană şi încetul cu încetul va dispărea limba română din biserici. La fel se întâmplă şi în şcoli, de la 90 de şcoli, am ajuns la 67 şi procesul continuă. Avem nevoie ca cineva să ne ia apărarea şi, dacă nu avem sprijinul patriei noastre istorice, singuri noi nu vom mai rezista în faţa politicii de deznaţionalizare”, a spus Tărâţeanu.

Şi preşedintele Asociaţiei Naţionale Culturale Basarabia a românilor din regiunea Odessa, Anatol Popescu, a afirmat că principala problemă a românilor din diaspora este păstrarea identităţii naţionale.

Suntem bogaţi, avem şi România şi Republica Moldova, dar în fapt nu ne bagă nimeni în seamă nici într-un fel, nici în altul. De la Bucureşti ne aşteptăm la o poziţie unitară din partea autorităţilor, ne-am dori foarte mult să avem acelaşi tratament pe care îl au românii din Republica Moldova în relaţia cu statul român, să avem aceleaşi drepturi. În anii ’40 am fost abandonaţi la grămadă şi măcar acum să fim trataţi identic, nu prioritar. Nu au nicidecum să fie românii din Republica Moldova mai deosebiţi decât noi, cei din sudul Basarabiei, suntem aceeaşi, avem aceeaşi limbă ca şi româniidin regiunea Cernăuţi, vrem o instituţionalizare cumsecade din partea statului român”, a spus Anatol Popescu.

Prezent la dezbaterile de luni, preşedintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni (CRP) din Senatul României, Marcel Bujor, a remarcat, în acest context, că România poate fi considerată un model în ceea ce priveşte tratarea minorităţilor naţionale în cadrul Uniunii Europene, în vreme ce minorităţile româneşti din state precum Ucraina, Serbia, Ungaria sau Transnistria nu beneficiază de drepturile pe care România le garantează minorităţilor sale.

Spre deosebire de maghiari, care au atât deputaţi şi senatori în Parlamentul României cât şi învăţământ în limba maghiară, românii nu au parte de acelaşi tratament în Ungaria. Aici, de altfel, minoritatea română este asimilată poporului ungur. În Ucraina, tradiţiile româneşti, limba şi dreptul la învăţământ în limba română nu sunt respecate, iar în Serbia, situaţia aşa-numiţilor vlahi este complicată. În Voivodina, o regiune formată din mai multe minorităţi şi cândva autonomă din punct de vedere cultural, românii nu au posibilitatea să îşi prezerve limba şi cultura”, a explicat senatorul Bujor.

El a vorbit şi despre o altă problemă ”stringentă” a românilor de peste hotare – relaţia cu instituţiile administraţiei publice din străinătate, spunând că românii ”sunt trataţi inechitabil şi nu ca cetăţeni egali în drepturi cu cei din ţara de adopţie, o discriminare care nu este permisă şi nu ar trebui să existe, mai ales în interiorul UE”.

Senatorul a precizat că bugetul alocat de statul român susţinerii proiectelor comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării ”este oarecum insuficient pentru nevoile comunităţilor româneşti”.