Acasă Cultura / Culte Romanitatea Orientală și Italia din Antichitate până în secolul al XX-lea

Romanitatea Orientală și Italia din Antichitate până în secolul al XX-lea

Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie a Universității din București, Facultatea de Istorie a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, Università degli Studi di Bari, Università degli Studi di Perugia, Università degli Studi Roma Tre, Università degli Studi di Trieste, Associazione Italiana di Studi di Storia dell’Europa Centrale e Orientale (AISSECO), Associazione Italiana di Studi del Sud-Est Europeo (AISSEE) și Centrul Româno-Italian de Studii Istorice al Universității București și al Universității Roma Tre (CeRISS), organizează în zilele de 2 și 3 noiembrie 2022, sub patronajul  Uniunii Internaționale a Institutelor de Arheologie, Istorie și Istoria Artei din Roma, al Asociației Internaționale de Arheologie Clasică, al Academiei Române și cu sprijinul Institutului Cultural Român, a patra ediție a conferinței internaționale „Romanitatea Orientală și Italia din Antichitate până în secolul al XX-lea”. Conferința face parte din evenimentele care celebrează Centenarul Școlii Române din Roma.

Romanitatea orientală s-a format către sfârșitul Republicii romane și începutul Principatului, atunci când contactele deja existente între locuitorii peninsulei italice și populațiile din Balcani au căpătat forme juridice, îndeosebi prin transformarea teritoriilor balcanice în provincii romane. De-a lungul secolelor, această romanitate a menținut (cu intensități variabile) legăturile cu comunitățile italice, izvoarele literare, epigrafice, arheologice, iconografice ilustrând aceste conexiuni în multiple conotații istorice (politice, militare, economice, culturale, religioase etc.). Motivația organizării acestei conferințe și garanția succesului său într-o formulă anuală derivă, pe de o parte, din faptul că tema suportă o tratare practic inepuizabilă, multi- și interdisciplinară, iar pe de altă parte sunt date de diversitatea tipologică a izvoarelor, insuficient cercetate și, iarăși, susceptibile de noi interpretări sau abordări metodologice. Pot fi invocate pentru început izvoarele arheologice abundente, cu extensiile lor epigrafice sau numismatice, iconografice însoțind romanizarea directă a spațiului balcanic și carpato-dunărean în epoca Principatului și în Antichitatea târzie, iar mai apoi sofisticatele relații politice ale lumii medievale occidentale și în speță ale Italiei cu Țările Române. Este etapa de afirmare politică, istorică, artistică a identității comune, în jurul conceptului de latinitas. Pentru secolele XIX-XX, tot mai diversele forme de interacțiune sunt reflectate în multiple tipuri de surse, mergând de la arhive de toate genurile, precum cele diplomatice, politice și comerciale, până la presă și producție artistică. Un segment aparte îl poate constitui epoca post-Război Rece și apartenența României și a Italiei la NATO şi la UE. Și în acest ultim punct, construcția identitară europeană, colaborarea în interiorul proiectului european, provocările de securitate cu care se confruntă UE și Alianța Nord-Atlantică, fenomenele migrației sau terorismului, în care expertiza ambelor comunități academice este foarte solidă, își pot afla tratarea potrivită în formula conferinței propuse de către cele mai importante trei instituții de învățământ superior din România.

Conferința își propune următoarele obiective:

  • Prezentarea unor izvoare noi importante pentru studierea relațiilor dintre romanitatea orientală și Italia;
  • Interpretarea unor izvoare istorice referitoare la această temă, în condițiile în care nu există (sau există foarte puține) comentarii la aceste surse;
  • Prezentarea pe epoci istorice a dinamicii relațiilor dintre romanitatea orientală și Italia în diferite contexte istorice și în diverse domenii;
  • Stabilirea unei dinamici a acestor relații și, în măsura posibilului, a cauzelor acestei dinamici.
  • Sublinierea raporturilor dintre Italia și spațiul românesc, punctând varietatea de interacțiuni între acestea în diferite epoci istorice.
Articolul precedentPosibilă înțelegere între bănci investigată de Consiliul Concurenței
Articolul următor2 noiembrie – Ziua internațională pentru stoparea impunității pentru crimele împotriva jurnaliștilor