Fundația Friedrich Ebert împreună cu Syndex România au lansat studiul ”Sectorul comerț în România – un bilanț după trei decenii de transformări”. Studiul este realizat de Syndex România, autori Ștefan Guga și Marcel Spătari și oferă o evaluare a situației actuale a sectorului comerț din România și a transformărilor prin care acesta a trecut pe parcursul ultimelor decenii.
Principalele concluzii ale studiului sunt următoarele:
După 1990, putem identifica cel puțin trei faze de dezvoltare a sectorului comerț: (1) anii 1990 – prima parte a anilor 2000: perioada de glorie a micului comerț; (2) mijlocul anilor 2000 – sfârșitul anilor 2010: ascensiunea marilor lanțuri multinaționale; (3) sfârșitul anilor 2000 – prezent: dezvoltarea comerțului electronic.
Criza de la sfârșitul anilor 2000 a declanșat ceea ce pare a fi un declin structural al comerțului mic în combinație cu un avans consistent și susținut al comerțului mare, dominat de companiile multinaționale. În ultimii zece ani, doar companiile care au putut beneficia de economii de scară considerabile au reușit să prospere vizibil. Până la criza de la sfârșitul deceniului trecut, dezvoltarea comerțului oferea suficiente oportunități companiilor multinaționale și celor locale, ambele beneficiind de pe urma creșterii accelerate a cererii de consum într-o perioadă de creștere economică accelerată. După criză situația s-a tranșat însă cât se poate de clar, comerțul mic cu capital autohton pierzând din ce în ce mai mult teren în fața companiilor mari deținute predominant de capitalul străin, care au atins noi recorduri de vânzări și și-au mărit constant cota de piață. „Industrializarea” comerțului ca urmare a dezvoltării operațiunilor de amploare ale companiilor multinaționale a dus la stagnarea ocupării în acest sector; totodată, foarte mulți mici antreprenori individuali și familiali din comerț au dispărut, iar pentru cei rămași supraviețuirea este din ce în ce mai dificilă.
Având dimensiuni uriașe în comparație cu firmele autohtone, companiile multinaționale beneficiază de economii de scară considerabile, de unde și capacitatea de a reduce costurile și posibilitatea de a scădea prețurile în comparație cu magazinele mici. Intrarea în forță pe o piață dominată de comerțul mic le-a permis marilor firme să înregistreze performanțe financiare relativ bune în contextul unui nivel ridicat de investiții datorat expansiunii continue, lucru valabil îndeosebi în cazul comerțului alimentar. Totuși, în prezent această fază pare să se încheie, existând deja mutații vizibile în segmentele de piață dominate de comercianții mari.
Dezvoltarea lanțurilor de hipermarketuri și declinul comerțului mic cu capital autohton par să fi avut un impact negativ important asupra magazinelor cash & carry, care pentru mulți ani au fost pionierii investițiilor străine în comerțul din România. Totodată, creșterea segmentului hipermarket pare să-și fi atins limitele, lucru sugerat de aducerea la bun sfârșit a unor strategii de dezvoltare foarte agresive și de tentativele de diversificare a activităților înspre segmentele supermarket și proximitate. Investițiile străine în acestea din urmă au afectat direct viabilitatea firmelor mici cu capital autohton, multe dintre acestea neputând face față noilor competitori. Pentru marile lanțuri comerciale, direcțiile de dezvoltare pentru viitor par a fi expansiunea în orașele mici sau chiar în mediul rural, precum și intensificarea concurenței în orașele mari și medii – ambele implică în primul rând segmentele supermarket si magazine de proximitate.
Lăsând la o parte declinul temporar din perioada crizei, din 2007 până în prezent populația ocupată în comerț a rămas constantă – circa 1,2 milioane de persoane. În spatele acestei cifre stau însă transformări importante: scăderea ponderii muncii informale și a antreprenoriatului, sau creșterea numărului de salariați în întreprinderile mari și foarte mari. Productivitatea muncii în acestea din urmă este net superioară celei din întreprinderile mici, lucru care nu se vede însă decât parțial în veniturile salariaților. Altfel spus, chiar dacă salariații din companiile multinaționale din comerț câștigă mai bine decât colegii lor din companiile mici cu capital autohton, distribuția valorii adăugate a devenit în ultimul deceniu din ce în ce mai nefavorabilă forței de muncă, cea mai mare parte din beneficiile creșterii productivității mergând către angajatori. Din acest punct de vedere, firmele mari din comerț nu fac notă discordantă în peisajul economiei României.
Ritmul de creștere a activității sectorului de retail alimentar din România au fost mult peste media europeană. Această evoluție s-a datorat unui context economic favorabil, dar a fost alimentată de o productivitate a muncii mult sporită datorită creșterii intensității muncii. Astfel, în intervalul 2012-2016 valoarea adăugată a crescut cu 85% în sectorul de retail alimentar, în timp ce evoluția ponderii remunerării salariaților în valoarea adăugată a căzut de la 62,2% în 2012 – sub nivelul mediu european de 68,7% în acel an – până la 48,8% în 2016. Astfel, în 2016 remunerarea salariaților din retail ca parte din valoarea adăugată era în România la al doilea cel mai slab nivel din Uniunea Europeană (49%), cu mult sub media europeană (66%).
Forța de muncă din comerț este mai feminizată, mai tânără și mai prost plătită decât media. Pe fondul unui nivel scăzut de satisfacție față de munca în comerț, observăm o tendință clară de scădere a atractivității sectorului pentru salariații tineri și o îmbătrânire a personalului. Salariile sunt subiectul cel mai sensibil, însă condițiile de muncă solicitante din punct de vedere fizic și mai ales din punct de vedere psihic fac ca nivelul general de satisfacție a salariaților față de situația de la locul de muncă să fie destul de redus. Nu e surprinzător deci că în ultimii ani companiile din comerț se confruntă cu un deficit din ce în ce mai acut de personal, deficit cauzat de combinația dintre investiții continue, condiții de muncă și salarizare relativ proaste în context european și posibilitatea emigrării facile.
Ca răspuns la problema deficitului de personal, companiile s-au arătat dispuse să acorde concesii salariaților, fie voluntar, fie sub presiunea sindicală. Recent, putem vorbi chiar de o oarecare competiție între companiile multinaționale pentru oferirea de salarii cât mai bune angajaților. Aceste concesii s-au dovedit însă a fi insuficiente pentru a rezolva problemele cu care se confruntă companiile pe piața muncii. Angajatorii încearcă de fapt să compenseze deficitul de personal prin creșterea intensității muncii, în timp ce salariile rămân mult inferioare nevoilor reale ale angajaților. În asemenea condiții, nu e de mirare că firmele întâmpină dificultăți în a atrage angajați tineri, în timp ce forța de muncă existentă este din ce în ce mai vârstnică și mai nemulțumită de ce oferă companiile. În mod cert, problema deficitului de personal necesită soluții mai drastice de creștere a salariilor și îmbunătățire a condițiilor de muncă.
Dezvoltarea comerțului electronic în ultimul deceniu a pus presiune suplimentară asupra comercianților cu magazine fizice, reprezentând totodată o oportunitate importantă pentru capitalul autohton. Expansiunea agresivă din ultimii ani a jucătorilor specializați în vânzările online erodează marjele comerciale pe piață, afectând în special comerțul mic. Necesitatea de a urma tendințele pieței impune comercianților cu magazine fizice să-și dezvolte canale proprii de vânzare online. Comerțul electronic este totuși relativ subdezvoltat în România, existând suficient potențial de creștere. – Studiul integral este disponibil la adresa http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15818.pdf
