Războiul din Ucraina a schimbat fundamental NATO, dar trebuie să vă amintiți că războiul nu a început în 2022. Războiul a început în 2014, iar atunci Alianța a implementat cea mai mare întărire a apărării noastre colective de la sfârșitul Războiului Rece, a afirmat într-un interviu acordat de Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, publicației The Washington Post.
”Pentru prima dată în istoria noastră avem trupe pregătite pentru luptă în partea de est a alianței, grupuri de luptă din Polonia, Lituania, țările baltice, opt grupuri de luptă de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Până în 2014, Aliații NATO reduceau bugetele apărării. Din 2014, toți aliații din Europa și Canada și-au crescut semnificativ cheltuielile pentru apărare. Ne-am modernizat structura de comandă, avem mai multe exerciții, am stabilit noi domenii militare, precum cyber”, a spus Stoltenberg.
Acesta a vorbit despre creșterea cheltuielilor pentru apărare și a arătat că războiul din Ucraina a fost un catalizator al investițiilor în acest domeniu.
În ceea ce privește aderarea Ucrainei la Organizația Atlanticului de Nord, Stoltenberg a arătat că aliații sunt de acord cu această aderare, dar că decizia aparține doar Kievului și că ușa NATO rămâne deschisă, fără un calendar prestabilit.
”Ceea ce pot spune este că acum lucrăm cu ei, pentru a-i ajuta să treacă de la echipamentele, doctrinele și standardele din epoca sovietică la doctrinele și standardele NATO, pentru a face forțele lor armate interoperabile cu forțele NATO și pentru a-i ajuta să se reformeze și să-și modernizeze instituțiile de apărare și securitate”, a afirmat secretarul general al NATO.
Referindu-se la escaladarea conflictului și la amenințarea nucleară, Stoltenberg a reamintit că NATO nu este parte a conflictului, că prevenirea escaladării este unul din obiectivele Alianței.
Întrebat în legătură cu scurgerile Discord, din care reiese că serviciile de informațiile americane evaluează o mică probabilitate de schimbări teritoriale majore ca urmare a ofensivei ucrainene, secretarul general al NATO nu le-a confirmat și a spus că în acest moment se știe că unele informații sunt manipulate și false.
În ceea ce privește rolul de mediator al Chinei în negocierea încheierii războiului, Stoltenberg a remarcat faptul că până în prezent China nu a condamnat invazia ilegală a Ucrainei, dar a salutat discuția președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky cu președintele chinez Xi Jinping.
”Ce se întâmplă în Europa contează pentru Asia, iar ceea ce se întâmplă în Asia contează pentru Europa. Pentru că dacă președintele Putin câștigă în Ucraina, este o tragedie pentru ucraineni. Dar este periculos și pentru noi toți. Pentru că asta va trimite un mesaj președintelui Putin, dar și președintelui Xi, că atunci când folosesc forța militară, obțin ceea ce își doresc. Și asta ne va face mai vulnerabili”, a declarat Stoltenberg.
În ceea ce privește un scenariu în care NATO să fie implicată în conflict cu China dacă bazele militare americane ar deveni ținte în zona Pacificului, secretarul general al NATO a afirmat că ”NATO va rămâne o alianță a Americii de Nord și a Europei, dar nu va deveni o alianță globală cu membri din Asia, iar garanția noastră colectivă de securitate se aplică pentru teritoriul NATO. În al doilea rând, orice conflict în și în jurul Taiwanului va avea consecințe profunde pentru noi toți. Comerț, 50 la sută din transportul de containere, navele trec prin strâmtoarea Taiwan. O cantitate semnificativă din toți semiconductorii lumii sunt produse în Taiwan. Așadar, consecințele economice și comerciale ale conflictului din Taiwan vor fi enorme”.
Având în vedere discuțiile privind autonomia strategică a UE, lansate de președintele Emmanuel Macron, Stoltenberg a salutat eforturile Uniunii Europene în domeniul apărării: ”Ceea ce trebuie să evităm este dublarea și concurența, parțial pentru că UE nu poate apăra Europa. Optzeci la sută din cheltuielile de apărare ale NATO provin de la alianți non-UE. Este și despre geografie. Dacă te uiți la harta NATO, Norvegia în nord și Turcia în sud, dar, bineînțeles, și SUA, Canada și Regatul Unit, acestea sunt puncte critice pentru apărarea Europei. Și apoi din punct de vedere politic, orice încercare de a slăbi legătura dintre America de Nord și Europa nu doar că va diviza NATO, dar va diviza și Europa. Dacă am învățat ceva din războiul din Ucraina, este că America de Nord și Europa trebuie să stea împreună. Alianții non-UE, precum Statele Unite, Canada și Regatul Unit au antrenat forțele ucrainene din 2014 și oferă o parte substanțială – 78% – din sprijinul acordat Ucrainei”.
În legătură cu posibila schimbare a administrației americane prin revenirea lui Donald Trump ca președinte al SUA, Stoltenberg a reamintit că s-a aflat la conducerea NATO în perioada în care Donald Trump era președinte al Statelor Unite, că au existat unele dezacorduri între aliații NATO pe diferite probleme, de la schimbările climatice la acordul nuclear cu Iranul, dar că în ceea ce privește problemele NATO ”am putut face mai mult împreună”, iar asta demonstrează puterea NATO de a-și menține unitatea în jurul valorilor de bază.
Întrebat despre erodarea sprijinului pentru Ucraina, în special în rândul republicanilor, indicat de sondajele de opinie, șeful NATO și-a exprimat încrederea că sprijinul bipartizan pentru Ucraina va rămâne, inclusiv din perspectiva faptului că este în interesul securității Statelor Unite. ”O NATO puternică este bună pentru Europa, iar sprijinul pentru Ucraina este bun și pentru Statele Unite, mai ales când vedem provocările de securitate puse de China. Nicio altă putere majoră nu are 30 de prieteni și aliați ca Statele Unite în NATO. Nici Rusia, nici China nu au ceva asemănător. Și împreună, aliații NATO reprezintă 50% din puterea militară a lumii și 50% din puterea economică a lumii. Așa că și Statele Unite, care este de departe cel mai mare aliat, au nevoie de prieteni. Dacă președintele Putin câștigă, este o tragedie pentru ucraineni și periculos pentru noi toți, inclusiv pentru Statele Unite”.
În eventualitatea unui atac rusesc asupra infrastructurii critice (cum ar fi cablurile submarine deținute de membri sau companii NATO), invocarea Articolului 5 al Tratatului NATO este o decizie a Alianție, a spus Stoltenberg, care a arătat că în acest moment accentul se pune pe partajarea informațiilor, inclusiv cu sectorul privat, pentru detectarea potențialelor amenințări, și că prezența militară este o modalitate de descurajare și monitorizare. ”Nu putem proteja fiecare centimetru din fiecare cablu de internet, dar prezența ajută la reducerea riscurilor. În ultimii ani am văzut că Rusia nu caută o confruntare directă cu NATO, declanșând articolul 5, dar încearcă să opereze sub pragul articolului 5. Adică prin acțiuni hibride, cibernetice, secrete, iar atacurile împotriva infrastructurii submarine sunt ușor de negat, deoarece este greu de monitorizat”.
