Fundația Friedrich Ebert România a lansat studiul ”Excepția care confirmă regula – evoluții ale sectorului IT din România”, realizat împreună cu Syndex România, autori Ștefan Guga și Marcel Spătari.
Printre principalele concluzii ale studiului se numără următoarele:
Per ansamblu, sectorului IT (CAEN 62 și 63) îi revenea în 2019 aproximativ 2,8% din valoarea producției totale din România și 3,9% din valoarea adăugată. Întregul sector IT&C într-adevăr producea 6,1% din valoarea adăugată, aceasta fiind și cifra care circulă în spațiul public din România. Cum am menționat deja, această interpretare este însă incorectă dacă ne interesează strict contribuția sectorului IT, fără serviciile de telecomunicații și fără alte activități care sunt în mod obișnuit incluse în IT&C, dar care au puțină legătură cu IT-ul. Chiar și așa, sectorul IT are un aport important la economia națională, însă în niciun caz nu vorbim de “6% cu 100 de mii de salariați”. Transporturile, construcțiile, comerțul, sectoarele dominate de stat (administrație publică, sănătate) și chiar ramuri industriale precum fabricarea alimentelor, băuturilor și tutunului sunt activități mult mai importante din punct de vedere cantitativ pentru economia națională decât IT-ul.
Un alt aspect des menționat privitor la sectorul IT din România este performanța la export, despre care se spune că ar fi excepțională. În 2018, exporturile de servicii informatice ale României se ridicau la 3,4 miliarde de euro, sau 3,7% din exporturile totale de bunuri și servicii și 1,7% din PIB (tabelul 6). Însă România și importă servicii informatice (în valoare de 1,2 miliarde de euro în 2018), ceea ce rezultă în exporturi nete (balanța comercială) pozitive de 2,2 miliarde de euro, sau 1,1% din PIB. Această din urmă performanță este relativ ridicată la nivel european, doar Finlanda, Suedia, Bulgaria și Estonia înregistrând exporturi nete mai mari raportat la PIB (excludem bineînțeles Irlanda, unde cifrele sunt incomparabile). În cifre absolute, exporturile nete de servicii informatice ale României sunt mai mari decât ale unor țări precum Germania sau Olanda, precum și a majorității țărilor vecine. Acest rezultat nu se datorează însă exporturilor neobișnuit de mari, ci mai degrabă importurilor neobișnuit de mici. Valoarea redusă a importurilor de servicii IT subliniază încă o dată slăbiciunea pieței interne când vine vorba de absorbția de tehnologie înaltă. Acest lucru este valabil atât pentru industrie, cât și pentru servicii în general, deci și pentru sectorul IT
Termenul de start-up s-a împământenit în discursul public din România tocmai ca urmare a semnalării oportunităților antreprenoriale din sectorul IT. Totuși, rata de desființare a firmelor în sectorul serviciilor informatice este mult mai volatilă decât în celelalte sectoare, ceea ce poate sugera dificultăți suplimentare în a rămâne pe piață pentru firmele din acest sector. Al treilea grafic din figura 6 ne confirmă acest lucru: în 2018, doar 38% din firmele de servicii informatice înființate în urmă cu cinci ani supraviețuiseră, spre deosebire de 49% pentru construcții, 50% pentru hoteluri și restaurante, 55% pentru comerț, 58% pentru activități imobiliare și 52% pentru ansamblul economiei concurențiale. Particularitatea sectorului IT este scăderea rapidă a ratei de supraviețuire după 2-3 ani de existență a firmelor
Analiza datelor pe principalele companii din sector din România ne arată că filialele din România au poziții marginale în cadrul companiilor multinaționale. România este un centru de cost al activităților cu valoare adăugată mică, în care sunt concentrate activități cu complexitate relativ redusă și o intensitate a capitalului mică în raport cu munca. Astfel, în afară de Ubisoft, a cărei filială românească a atins 3,5% din vânzările grupului în 2019, pentru celelalte 9 grupuri filialele din România cuprinse în analiză reprezintă sub 1% din cifra de afaceri globală (tabelul 9). Cumulat, ponderea României în cifra de afaceri a celor 9 grupuri rămâne extrem de modestă: după o relativă creștere înainte de 2017, în ultimii trei ani acest indicator s-a stabilizat la nivelul de 0,27%
Nivelul productivității salariaților firmelor din IT, exprimat în termeni financiari,15 reflectă direct această realitate. Din rapoartele companiilor rezultă că în anul 2019 productivitatea medie anuală a salariaților celor 20 de firme analizate este de 182 mii lei / salariat, majoritatea firmelor încadrându-se între 177-220 mii lei / salariat. Acest lucru ne arată că productivitatea aparentă a salariaților din cele 20 de companii IT analizate este în realitate comparabilă cu cea a salariaților de la fabricile de automobile Dacia și Ford și chiar a celor din magazinele Lidl.
Deși sectorul IT este un exportator de servicii care contribuie la îmbunătățirea balanței comerciale, faptul că o mare parte a sectorului este reprezentat de centre de cost, fără putere de decizie, fără autonomie comercială și fără o ofertă proprie pe piață, înseamnă că în lanțul valoric global României îi revine oricum o parte mică din valoarea adăugată creată de multinaționalele din sector.
În 2019, scutirea de impozit pentru salariații din IT reprezenta în jur de 2,6% din totalul veniturilor bugetare din impozitul pe venit și 0,4% din veniturile bugetare totale (față de 0,5% respectiv 0,1% în 2010). Per total, în ultimii 5 ani (2016-2020) statul a subvenționat indirect sectorul cu aproape 3 miliarde de lei prin scutirea de la impozitul pe venit pe salarii. Paradoxal, tocmai asemenea facilități pot contribui pe termen mediu și lung la stagnarea sectorului, obișnuind companiile cu costuri reduse și investiții nesemnificative și favorizând dezvoltarea activităților cu valoare adăugată redus.
Varianta integrală a studiului poate fi consultată aici: http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/17692-20210401.pdf
