Expoziţia cartografică “Ţările Române şi Europa răsăriteană în cartografia occidentală din Renaştere până la Iluminism” este deschisă publicului veneţian până în 18 decembrie, la Palazzo Loredan al Istituto Veneto di Scienze.
Evenimentul beneficiază de sprijinul financiar al Institutului Cultural Român şi de susţinerea logistică a Consiliului Judeţean Argeş, prin Muzeul Judeţean Argeş din Piteşti.
În deschiderea expoziţiei, pe 1 decembrie, au intervenit Prof. univ. dr. Rudolf Dinu (Directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia), Cercet. şt. II dr. Dragoş Măndescu (Directorul adjunct al Muzeului Judeţean Argeş din Piteşti) şi Prof. univ. dr. Grigore Arbore Popescu (Senior Researcher la Consiglio Nazionale delle Ricerche/ISMAR – Istituto di Scienze Marine di Venezia).
Expoziţia pune în valoare o importantă colecţie cartografică din patrimoniul Muzeului Judeţean Argeş din Piteşti, constând în 41 hărţi vechi, medievale şi moderne, care au aparţinut colecţionarilor Aureliu Popescu şi Lelia Urdăreanu Popescu, achiziţionate de la proprietari de instituţia muzeală în anul 1964.
Hărţile expoziţiei sunt originale, executate prin tehnica plăcilor de cupru gravate, tipărite pe hârtie, colorate manual în epocă. Tematic, izvoarele cartografice ilustrează spaţiul vechii Dacii şi al ţinuturilor dunărene (Transilvania, Ţara Românească, Moldova, Ungaria, cursul Dunării), cele mai vechi datând de la finele veacului al XVI-lea, iar cele mai recente de la începutul secolului al XIX-lea. Toate marile şcoli cartografice europene sunt reprezentate, începând cu cea din Ţările de Jos (Ortelius, Mercator, Hondius, Blaeu, Janssonius, Elwe, Covens şi Mortier, fraţii Ottens, Allard, Visscher, Chatelain, Valck, Schenk, Danckerts), apoi cea franceză (Sanson, Delisle, de Fer, Duval, Janvier, Jaillot), continuând cu cea engleză (Overton) şi încheind cu cea germană şi austriacă (Homann, Schraembl, Gussefeld, Haupt).
Toate aceste şcoli cartografice au privit teritoriile dunărene prin prisma realităţilor geopolitice specifice timpului în care cartografii şi gravorii şi-au desfăşurat activitatea, în multe cazuri preluând informaţii unele de la altele sau din surse ce rămân şi astăzi prea puţin cunoscute. Aceste preţioase izvoare cartografice ilustrează nivelul de cunoaştere pe care Europa Occidentală l-a avut, din Renaştere şi până în Epoca modernă, în privinţa unor zone ale Vechiului Continent atunci încă nu îndeajuns de bine definite şi înţelese şi care au rămas astfel în percepţia opiniei publice culte cel puţin până la debutul Revoluţiei industriale.
