Trei buldozere, susţinute de echipe de poliţişti, şi-au făcut apariţia odată cu zorii pentru a demola 20 de case care aparţin romilor, numiţi şi ţigani, din acest oraş, lăsându-i să scormonească prin dărâmături după bunurile lor şi să înfrunte câteva zile de furtună, anunță The Wall Street Journal, preluat de Rador. ”Este junglă aici? suntem noi animale? unde vor să plecăm?”, spune bairam Memet, un localnic de 41 de ani, purtând o pălărie gri şi o scurtă neagră.
Funcţionarii primăriei din Eforie spun că 105 romi din enclava acum rasă de pe faţa pământului – dintre care unii trăiseră de decenii în case de beton – terorizau întreaga zonă prin acumularea de gunoaie şi prin furturi. Mulţi vecini dispută această acuzaţie de terorism, însă unii dintre ei sunt totuşi de acord cu evacuarea, afirmând că romii răspândesc gunoaie şi comit infracţiuni mărunte.
”În opinia mea, ei nu ar fi trebuit să trăiască separat, ci integraţi în comunitate”, a declarat Ioan Albescu, 55 de ani, care locuieşte în apropiere. „E la fel cum e cu câinii – dacă sunt în haită, te vor muşca, însă nu şi dacă sunt despărţiţi. Când sunt mulţi romi la un loc ei pot fi agresivi.”
Demolarea de la Eforie şi zeci de astfel de măsuri asemănătoare din toată Europa reflectă rezistenţa emoţională cu care se confruntă Uniunea Europeană în condiţiile în care încearcă să-i ajute pe romi, cea mai mare minoritate de pe continent, de 11 milioane de oameni.
UE lucrează pentru a învinge secole de discriminare care i-au menţinut pe romi disproporţionat de needucaţi, neangajaţi şi săraci, totul culminând cu al doilea război mondial, când naziştii au încercat să-i extermine. O treime dintre romi sunt şomeri, 20% nu au asigurare de sănătate şi 80% trăiesc sub pragul sărăciei, conform Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a UE.
Acum, la un deceniu după ce ţările cu populaţii numeroase de romi au început să adere la UE, uniunea încearcă să le crească standardele de viaţă. Noul efort vine odată cu ridicarea, în ianuarie, a restricţiilor de circulaţie pentru România şi Bulgaria, care au aderat la UE în 2007 şi care au amândouă populaţii mari de romi. Deschiderea graniţelor a generat în statele mai vechi ale UE temeri cu privire la o ”invazie” de romi – până acum în mare parte nefondate – a unor imigranţi săraci care ar putea afecta sistemele de asistenţă socială şi ordinea publică.
Un summit UE pentru problemele romilor, desfăşurat luna aceasta la Bruxelles, a arătat că ţările au făcut progrese în privinţa educaţiei copilăriei timpurii, dar a enumerat probleme legate de sănătate, locuri de muncă şi locuinţe şi a arătat că discriminarea este larg răspândită. ”Politicienii încep să devină conştienţi că nu pot continua să închidă ochii la o situaţie nu-prea-plăcută”, a spus Viviane Reding, vicepreşedintele Comisiei Europene, organismul executiv al UE.
Romii au părăsit India în urmă cu circa 1.400 de ani, conform unor estimări, şi au adoptat religii şi limbi diverse din noile lor patrii, chiar dacă există şi limba romani cu câteva dialecte. Încă de timpuriu romii semi-nomazi au fost descrişi în termeni peiorativi şi erau priviţi cu teamă, alungaţi sau oprimaţi. Astăzi, prezenţa lor cea mai vizibilă în capitalele Europei este sub forma unor cerşetori agresivi sau în taberele improvizate de la periferiile oraşelor.
În 2011, UE a îndemnat ţările membre să adopte planuri de ajutorare a romilor cu locuri de muncă, servicii de sănătate, educaţie şi locuinţe. Dar proiectele au fost foarte diferite şi au fost adesea ignorate. În decembrie, UE a făcut din aceste proiecte o cerinţă legală, iar liderii UE spun că ei au alocat şi fonduri în mod special pentru romi – bugetul UE anterior, ce acoperea perioada 2007-2013, nu prevedea cheltuieli referitoare la romi printre cheltuielile destinate grupurilor defavorizate.
Viviane Reding, din partea Comisiei Europene, a spus că problema nu s-ar putea rezolva câtă vreme oficialităţile sunt îngrozite de riposta opiniei publice faţă de ajutorarea romilor. Asta înseamnă că UE ar putea în ultimă instanţă să emită propriile sale norme aplicate la nivel european, a spus ea.
”Mi-au spus în mod deschis câţiva primari, ‘Nu sunt rasist, dar dacă intitulez un program ”Locuinţe pentru romi” sau ”Educaţie pentru Romi” nu voi mai fi primar”, a spus Ivan Ivanov, director al Biroului European de Informaţii cu privire la Romi, un centru de consultanţă şi lobby.
Alte eforturi ale UE au eşuat atunci când fondurile s-au epuizat sau când culturile au intrat în coliziune, iar romii s-au plâns că nu au fost consultaţi cu privire la programele ce le-au fost destinate.
La Eforie, aceşti curenţi contrari ies foarte bine în evidenţă. Nu a existat niciun motiv imediat evident pentru scrisoarea pe care municipalitatea le-a trimis-o romilor pe 19 septembrie, anunţându-i că peste opt zile le vor fi demolate casele. Niciun fel de alternative de locuit nu le-au fost oferite la acea vreme.
Echipa de demolare s-a înfăţişat la 6 dimineaţa, în ziua anunţată. ”Ne-au spus că dacă nu vom ieşi ne vor scoate cu forţa”, a declarat Atisa Mustafa, de 34 de ani, care poartă pe cap o eşarfă violetă şi trăieşte în această comunitate de aproape 20 de ani. ”Unii oameni au leşinat, unii au fost traşi afară, unii plângeau”.
Oficialii municipali nu au răspuns la solicitările de a comenta. Când criticile au erupt, la acea vreme, primăria declara că romii trăiau ilegal acolo şi că locul era necesar pentru construirea de locuinţe sociale şi spaţii verzi.
Oficialii au zugrăvit de asemenea un regim de teroare impus de romi, care strângeau munţi de gunoaie şi furau de la vecini. ”Prin comportamentul lor antisocial, aceste grupuri se poziţionau în afara legii şi provocau teroare printre cetăţeni”, se afirmă în comunicatul oficial.
