Tradiții de Crăciun din România

Tradiții de Crăciun din România

Crăciunul la români” este un proiect marca ICR dedicat promovării internaționale a culturii, tradițiilor și patrimoniului național și constă într-un montaj video care surprinde tradițiile de Crăciun din România prin filmări, fotografii, colinde, muzică cultă vocală și instrumentală. Proiectul surprinde, de asemenea, componenta multietnică și multiculturală, cu valorificarea tradițiilor și moștenirii culturale specifice etniilor din România.

Proiectul „Crăciunul la români”, cu o durată de cca 25-30 minute, va fi difuzat în mediul online, atât pe paginile oficiale de Facebook ale reprezentanțelor ICR din străinătate, cât și pe canalele Youtube, începând de joi, 24 decembrie.

Crăciunul este, pe lângă o sărbătoare creştină, o perioadă a unor tradiţii şi superstiţii transmise din generaţie în generaţie. Colindul, scenetele cu motive religioase şi mesele bogate sunt nelipsite în toate colţurile României, în special în mediul rural, acolo unde obiceiurile se păstrează relativ nealterate. Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, în primul rând, sărbătoarea Naşterii Domnului. Există însă unele obiceiuri care variază în funcţie de tradițiile fiecărei etnii.

Arta, cultura și în mod special obiceiurile conturate în jurul acestei sărbători, constituie o reală resursă de interes public, iar prezentarea acestor momente prin intermediul acestui montaj poate fi un instrument pentru promovarea și dezvoltarea valorilor naționale.

Montajul este alcătuit din colinde interpretate de Grupul Psaltic „TRONOS”, de Ansamblul de copii și tineri „BALADA BUCOVINEI”, Corul Filarmonicii „George Enescu”, tânărul organist Eduard Iosif Antal, precum și de Corul de tineret al Bisericii Negre din Brașov, condus și acompaniat la orgă de Steffen Schlandt. Elementul de legătură al acestui proiect îl constituie talentatul actor Adrian Păduraru, cunoscut publicului prin înalta calitate a performanței sale actoricești. De-a lungul întregului montaj el este cel care ne conduce și explică frumusețea obiceiurilor de Crăciun. Prezentarea tradițiilor este subtitrată în limba engleză.

Obiceiul colindatului este una dintre formele active de marcare a sărbătorii Crăciunului în toate cele trei zile, iar cetele pornesc din Ajun. Copii și tineri împânzesc țara în lung și în lat. Frumusețea portului popular, frumusețea peisajului scot parcă și mai mult în evidență puritatea colindului, al mesajului său. Colindele evidențiază spiritul de sărbătoare specific regiunilor istorice din România, cu accent pe mozaicul etno-cultural variat în abordări textuale și muzicale deopotrivă.

Fragmentele din recitalurile de orgă aduc în prim-planul atmosferei de sărbătoare două dintre cele mai impozante și cunoscute monumente istorice din România: Biserica Neagră din Brașov și Catedrala Sf. Iosif din București, alături de două personalități recunoscute pe plan internațional: Steffen Schlandt și Eduard Antal. Muzica corală ilustrează atmosfera de sărbătoare din bisericile cultelor ortodoxe, protestante, catolice, în paralel cu imagini din concertul de Crăciun al Corului Filarmonicii „George Enescu” București.

Montajul audio-video a fost realizat de producătorul Dan Michael Schlanger pentru Sărbătorile de Iarnă, cu promovarea imaginilor simbol din România: colinde, tradiții de Crăciun, lăcașuri de cult reprezentative ale diferitelor culte din România, din diferite zone geografice ale țării, precum Catedrala Mântuirii Neamului, Catedrala Mitropolitană București, bisericile din Bucovina sau cele din Maramureș.

Dan Michael Schlanger, medaliat cu aur la Festivalul de Film de la New York și nominalizat pe lista scurtă în cadrul celei de-a 83-a Gale a Premiilor Academiei Americane de Film – OSCAR pentru Life, above all (Categoria „Film în limbă străină”). Cu o experiență de peste 45 de ani în producţia de film şi televiziune, Dan Michael Schlanger este un profesionist în industria filmului, reușind de fiecare dată să spună acele povești care merită să fie auzite şi să lase în urma sa producții valoroase. Născut în România, Dan Schlanger a luptat pentru visul lui, a ales actoria ca profesie, a plecat în Israel unde şi-a dezvoltat talentul, dăruirea şi ambiția, continuând pe un drum ce avea să-l direcționeze spre realizările impresionante ca producător de filme documentare și nu numai. A reuşit să lase în urma lui poveștile minunate ale oamenilor ce aveau să reprezinte o piesă din marele puzzle al umanității ori istoriei, contribuind în acest sens la îmbunătățirea imaginii lumii. A descoperit frumusețea şi măiestria Canadei care, pentru acesta, a devenit „acasă” timp de mulţi ani şi a rămas fascinat de această ţară. Titluri ca Life, above All , The Life And Times of Arthur Erickson, The Life And Times of Evelyn Hart, Broken House ori My Life Without Me sunt doar câteva dintre filmele documentare ori producţiile semnate de Dan Schlanger, premiate şi apreciate la nivel internaţional.

Steffen Markus Schlandt, dirijor și organist, s-a decis pentru o carieră muzicală urmând exemplul tatălui său, cunoscutul organist Eckart Schlandt. Educația muzicală o primește de la tatăl său, sub îndrumarea căruia începe să studieze pianul și orga. După absolvirea liceului german „Johannes Honterus” din Brașov, Steffen Markus Schlandt este admis la Academia de muzică „Gh. Dima” din Cluj, la clasa de orgă a conf. univ. Ursula Philippi. Studiază apoi în Germania ca bursier D.A.A.D. (bursă acordată de Institutul German pentru relații externe) și a serviciului „Diakonisches Werk”, la Facultatea de Muzică din Trossingen, unde a aprofundat muzica bisericească cu Prof. Christoph Bossert, iar la Würzburg s-a specializat în dirijatul coral și de orchestră. A obținut premiul II la Concursul internațional de orgă de la Schramberg (2001) și premiul pentru acompaniament de lied la Concursul din Würzburg (2003). Steffen Markus Schlandt are o complexă activitate în domeniul muzical. Între anii 2001-2004 a fost corepetitorul societătii „Bach” din Würzburg. Din anul 2004 este dirijorul corului „Bach” și organist la „Biserica Neagră”. În același timp colaborează cu Facultatea de Muzică Brașov ca profesor asociat, predând disciplinele de citire de partituri, muzică de cameră și orchestră.

Organistul Eduard Antal a fost autodidact până la admiterea la Conservator, motiv pentru care el considera acest lucru ca fiind una din cele mai mari reușite din cariera lui de până acum. A concertat sub bagheta unor dirijori importanți precum Konrad von Abel, Giulio Prandi și a făcut parte din orchestrele „Universitaria”, „Concerto”, „Barockerii”. În anul 2017 și-a propus să lucreze alături de cei mai importanți profesori organiști din țară, să participe la cât mai multe master-class-uri și programe de mentorat și să își achiziționeze materiale necesare studiului. Profesorul cu care Eduard a studiat la UNMB este Maestrul Dan Racoveanu, iar în prezent își pregătește teza de doctorat, sub atenta îndrumare a Maestrului Dan Dediu. Eduard Antal este organist al Catedralei Sf. Iosif din București.

Filarmonica „George Enescu” este o instituție muzicală reprezentativă a României. Fondată în anul 1868, „Societatea Filarmonică Română”, sub conducerea lui Eduard Wachmann, avea ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale și popularizării capodoperelor muzicii clasice. Sub bagheta inițiatorului său, „Societatea Filarmonică Română” a organizat primul concert în luna decembrie a aceluiași an. Odată cu inaugurarea palatului Ateneului Român, la 5 martie 1889, concertele au început să se desfășoare în acest loc, așa cum se întâmplă și în prezent, Ateneul Român devenind emblemă a culturii românești și sediu al Filarmonicii. Corul Filarmonicii „George Enescu”, condus de Maestrul Iosif Ion Prunner, reprezintă, de mai bine de o jumătate de secol, al doilea pol muzical de anvergură al instituției muzicale bucureștene. Printr-o activitate neobosită și variată – în oratorii, misse, motete, concerte a capella – ansamblul vocal a interpretat toate capodoperele genului, de la Monteverdi la Bach, de la Haydn la Brahms, și până la cele mai avangardiste opusuri ale muzicii contemporane. Asemenea colegilor instrumentiști, membrii Corului ies adesea în prim-plan, preluând cu succes stimele soliste sau apărând în recitaluri de arii și lieduri. Astfel se întreține un spirit de concurență și de permanentă verificare a standardului artistic al fiecărui membru în parte. Pe de altă parte, selecția strictă a membrilor Corului și colaborarea cu dirijori consacrați – Lawrence Foster, Sergiu Comissiona, Cristian Mandeal – contribuie în egală măsură la păstrarea nivelului profesional și situarea sa în vecinătatea standardelor impuse de Orchestra Simfonică.