UCRAINA-ROMÂNIA: PRIETENIE SAU DUȘMĂNIE?

UCRAINA-ROMÂNIA: PRIETENIE SAU DUȘMĂNIE?

MARIN GHERMAN, politologUcraina înfiinţează o brigadă de asalt în eventualitatea unui conflict cu România. Această informație s-a răspândit fulgerător în presa din Ucraina, dar mai ales în spațiul informațional din România și Republica Moldova. Potrivit informației publicate inițial pe site-ul StykNews din regiunea Ivano-Frankivsk și preluată de TASS, Ucraina înființează la Kolomyia, în apropiere de regiunea Cernăuți, o brigadă montană, nr. 10, cu scopul de apăra Bucovina (regiunea Cernăuți) în cazul unui atac ipotetic, determinat „de pretenții teritoriale asupra Bucovinei din partea României”. Declarația respectivă a fost făcută de Viktor Kevliuk, șeful Departamentului de organizare-mobilizare din cadrul comandamentului operativ „Zahid”.

În timp ce unele portaluri de știri au preluat cu o deosebită ușurință informația respectivă, altele s-au grăbit să o dezmintă, subliniind că este o propagandă rusească clasică, mai ales că site-urile românești au preluat știrea de pe TASS, și nu din surse ucrainene sau occidentale.

Din acest motiv, am încercat să aflăm dacă informația respectivă este veridică sau este o invenție propagandistică obișnuită. În urma discuției avute cu redactorii de la StykNews, am constat că acest eveniment cu adevărat a avut loc, iar eroii informației nu sunt inventați. Redacția portalului de știri din Ivano-Frankivsk ne-a trimis unele linkuri cu video de la eveniment din cadrul emisiunilor TV din zonă. Așadar în cadrul unui reportaj realizat de „Tretea Studia” (https://www.youtube.com/watch?v=-FUZPLehWnk) găsim confirmarea tuturor tezelor din informația difuzată de TASS și din alte surse. La eveniment au mai participat reporteri ai TV Veja și Galicina TV din regiune, care au realizat reportaje similare.

Așadar, evenimentul nu este o invenție propagandistică, iar comandanții amintiți sunt persoane reale, unii dintre ei pot fi găsiți în Facebook. Pe de altă parte, în acest moment, pentru relațiile ucrainiano-române contează cu totul altceva: sunt cuvintele domnului Kevliuk despre „pretențiile teritoriale ale României” o reflectare a poziției oficiale a Ministerului Apărării și Guvernului de la Kiev, sau o opinie personală, prezentată drept poziția unui stat?

Să analizăm scenariul cel mai pesimist. Dacă domnul Kevliuk a reprodus proiectele întocmite de miniștrii de la Kiev, discuția va cunoaște o transferare de la sfera militară la cea diplomatică. Ucraina are dreptul suveran să creeze brigăzi și baze militare unde vrea și cum vrea, însă anunțarea faptului că brigada are ca scop reacționarea la atacul posibil al României asupra regiunii Cernăuți „pentru a restabili hotarele de cândva” este o lovitură sub centură pentru diplomația românească și România, care a fost primul stat care a ratificat acordul de asociere Ucraina – UE. Este și o lovitură sub centură și pentru întreaga diplomație ucraineană post-Euromaidan, care a demonstrat că își dorește să construiască relațiile cu România și alte state UE într-un mod civilizat, transparent și democratic. În acest context, prietenia diplomatică în combinație cu pregătiri de război nu prea ne duc cu gândul la transparență.

O altă explicație, mai puțin pesimistă, este posibila străduință a domnului Viktor Kevliuk de a-și legitima postul său militar din vestul țării, acolo unde nu sunt lupte și nu prea există necesitatea în brigăzi de asalt. Posibil că domnul Kevliuk a vrut să demonstreze jurnaliștilor că este necesară crearea brigăzii de asalt într-o regiune învecinată cu Cernăuțiul, utilizând argumente dintre cele mai convingătoare pentru el personal, argumente care dau peste cap toate eforturile diplomaților de la Kiev.

La un moment dat, opiniile lui Kevliuk s-au distanțat de indicațiile Ministerului Apărării, militarul exprimându-și propriile păreri. Chiar și într-un astfel de context, Kevliuk oricum este un reprezentant al statului ucrainean, iar opiniile lui personale și cele oficiale pot fi în unele cazuri sinonimizate. Acest ultim scenariu prevede o „ferestruică de retragere” pentru Kiev și o detensionare a situației, dacă la nivel de minister sau Guvern vor fi făcute publice unele explicații necesare de genul că brigada va fi cu adevărat creată, însă scopul ei este cu totul altul etc. etc.

Cum nu s-ar sfârși istoria respectivă, bine sau rău, unele sentimente de neîncredere reciprocă pot să se actualizeze în ambele capitale, ceea ce va îngheța pentru o anumită perioada relațiile care de abia au început să se dezghețe. Și aici diplomația ucraineană ar trebui bine să lucreze pentru a scoate țara din prăpastia decepționării internaționale.