Zilele acestea presa din Mara Britanie cita un studiu care susținea că anul viitor numărul muncitorilor români din regat va crește cu 50 000 după ce restricțiile de pe piața muncii vor fi ridicate. Studiul citat aparținea unui think tank politic, Migration Watch, carea dorește prelungirea limitării accesului pe piața muncii din Regatul Unit dincolo de data de 2014 agreată de România prin tratatul de aderare. Un alt think tank scotea în evidență faptul că temerile unui aflux de imigranți din țările Europei de Est care să „invadeze” piața muncii sunt nefondate. În siajul acestor cercetări dezbaterea politică britanică pe tema liberalizării pieței muncii se concentra pe faptul că românii și bulgarii vor pune presiune pe sistemul de asigăruri sociale și pe cel de sănătate (NHS). Realitatea economică însă oferea o perspectivă cu totul diferită – majoritate covârșitoarea a românilor din Regatul Unit au slujbe și contribuie la sistemele de asigurări sociale.
Conform Office for National Statistics (echivalentul britanic al INSului) arată că numărul angajaților români și bulgari în perioada aprilie-iunie a acestui an a crescut cu 26% față de anul trecut de la 114 000 la 141 000. Nici urmă de imigranții în căutare de ajutoare sociale. Datele ONS indică că românii și bulgarii au mai multe șanse să-și găsească o slujbă în Marea Britanie decât populația nativă a regatului. Reacția publicului britanic față de ridicarea restricțiilor pe piața muncii este similară cu cea când polonezii și cehii au căpătat drepturi similare. Și atunci a fost ridicat spectrul migrației masive din Europa Centrală și de Est în insulele britanice, dar acele temeri nu s-au materializat. Instalatorul polonez a avut în schimb o contribuție pozitivă la prosperitatea Regatului Unit, iar o evoluție similară este de așteptat și în cazul românilor și bulgarilor.
În Germania agenția pentru ocuparea forței de muncă a anunțat o posibilă dublarea a muncitorilor ce provin din Bulgaria și România s-ar putea dubla, număru acestora fiind estimat între 100 000 și 180 000. Studiul agenției guvernamentale germane oferea și alte informații interesate despre muncitorii români și bulgari din Germania: sunt la fel de integrați în societatea germană ca și alte grupuri similare, șomajul în rândul acestora este sub media generala a șomajului în rândul comunităților de imigranți – 10% față 16%, numărul bulgarilor și românilor fără pregătire profesională este de 35% față de 11% din numărul germanilor și un sfert dintre cei veniți la muncă din România și Bulgaria au absolvit o facultate, față de 28% din germani. Raportul a fost lansat în mijlocul campaniei electorale pentru alegerile generale din Germania care vor avea loc în luna septembrie, și oferă muniție electorală politicienilor care vor să instrumenteze tema muncitorilor străini care iau slujbele germanilor.
Un politician olandez a cerut de curând instaurarea „codului portocaliu” pe piața muncii deoarece expiră limitele impuse prin tratatul de aderarea privind accesul pe piața muncii al românilor și bulgarilor. Politicianul respectiv a uitat convenabil faptul că firmele olandeze au investit sume mari pe piața românească, iar prezența muncitorilor români sau bulgari în regatul lalelor este neglijabilă.
Cum românii din Italia și Spania se confruntă cu cifre mari ale șomajului în aceste state există temeri, în general întemeiate, că acești s-ar putea reorienta spre Germania și Regatul Unit. Dar în cazul acesta se pierd din vedere aspecte importante – acei români care au ales să părăseasc din Spania sau Italia în Germania și/sau Regatul Unit au găsit slujbe în acele state, iar numărul lor nu este excesiv. Trebuie reamintit că prăbușirea economică a Spaniei a creat panică și în România – mai mulți politicieni și comentatori locali susținând că acești se vor reîntoarce în țară masiv și vor sufoca sistemul de asigurări de șomaj. Acest lucru nu s-a întâmplat – românii stabiliți Spania sau Italia preferănd să rămână în aceste state, chiar dacă nu au slujbe, decât să revină în țară.
Criza economică și numărul ridicat de șomeri din statele UE – unele dintre aceste țări se confruntă cu medii ale șomajului de două cifre încă de dinainte de criza din 2008 – a sporit opoziția față de liberalizarea pieței muncii pentru muncitorii din Europa de Est. Dacă nu sunt slujbe pentru germani sau britanici de ce sunt angajați muncitori străini? Apropierea alegerilor înseamnă deobicei exploatarea temei imigranților comunitari sau extracomunitari pentru voturi. Criza economică a generat și fenomenul de enlargement fatigue – ceea ce face cetățenii statelor europene să fie reticenți față de procesul de extindere europeană, fie că acest lucru înseamnă aderarea unui nou stat sau măsuri ce vizează sporirea coeziunii pieței interne – de unde și o parte din temerile privind ridicarea restricțiilor pe piața muncii.
România este destul de vulnerabilă pe tema imigranților și a muncitorilor. De la aderarea la UE aproximativ două milioane de români au părăsit țara, majoritatea stabilindu-se în Italia și Spania. România este percepută ca țara de emigrație și acest aspect creează probleme la nivel european, mai mult sau mai puțin reale. Cel mai bun exemplu în acest sens a fost criza generată de romii din Franța și exploatată abil de administrația lui Nicolas Sarkozy pentru a obține un al doilea mandat de președinte. Problema migrației romilor a aruncat în aer parteneriatul strategic semnat în 2008, care a fost relansat de-abia anul acesta.
Statul român nu este destul de vocal la nivel public în apărarea drepturilor românilor la liberă circulație și muncă pe piața unică europeană – deși la un moment remiterile românilor din străinătate către familiile rămase în țara a ajutat România să-și echilibreze balanța de plăți. Autoritățile de la București ar trebui să transmită următoarele mesaje cancelariilor occidentale care încearcă să prelungească nejustificat limitarea accesului pe piața muncii: dacă România, ca parte a pieței comune și-a deschis piața pentru companiile străine din UE și pentru expații acestora este normal ca și piața muncii din alte state europene să fie deschisă muncitorilor și specialiștilor români. De asemenea având în vedere șomajul ridicat din UE și din zona euro, o soluție reală pentru reducerea acestuia ar fi liberalizarea totală a pieței muncii europene.
Românii care muncesc în Europa sunt contributori neți la sistemele de asigurări sociale din aceste state în vasta lor majoritate, care trebuie să facă sporirii numărului de pensionari și unui recul demografic. Cei care încearcă să profite de pe urma acestor sisteme fără a contribui sunt o minoritate, iar faptele lor nu ar trebui să fie generalizate la nivelul întregii comunități.
