– interviu cu Boian Bărbuță, președintele Inițiativei Românilor din Serbia –
Care sunt problemele comunității românești din Serbia în acest moment?
Sunt mai multe probleme. Una dintre cele grave este existența celor două consilii pentru aceeași minoritate. Un Consiliu al Vlahilor și un Consiliu al Românilor. Asta ține de identitatea noastră ca români. Existența acestor două consilii ajută la manipularea minorității române și împărțirea ei în vlahi și români. Asta duce la greutăți în stabilirea adevăratei noastre identități, cea de români. Așa se reușește manipularea neamului nostru, românesc. Așa se poate spune că nu există români în Timoc și se face un popor nou, valah, care din punct de vedere al statului sârb nu este același cu cel românesc. Mai mult, sunt probleme cu identificarea românilor, care este o altă problemă, pentru că de 200 de ani suntem deznaționalizați.
De asemenea, o altă problemă, este lipsa medicilor noștri. Noi nu avem medicii noștri.
În primăvară ați început demersuri pentru unificarea organizațiilor românești, a celor care țin de identitatea romînească, sub o singură umbrelă. Nu neapărat sun un singur nume, ci sub aceeași idee. În ce stadiu se află demersurle Dvs.?
Ideea a fost, cu un an în urmă când s-a înființat Inițiativa (Inițiativa Românilor din Serbia – n.r.), să fie o federație de organizații românești. În acest moment încă nu am ajuns la un compromis, la o soluție, dar discutăm. Dar e clar că numai uniți putem face ceva. Problema este că toți vor să fie lideri și nu caută interesul global, ci numai pe cel personal. Asta e problema neamului nostru românesc. Nu numai în Serbia, ci și în alte țări unde există români. Toți vor să fie șefi. iar ămpărțirea asta ne-o facem noi.
Cum veți merge mai departe?
Acum noi ne pregătim pentru alegerile la Consiliul Românilor. Depinde cum vom negocia pentru alegeri. Noi am propus să facem o listă a Inițiativei Românilor (din Serbia – n.r.) și oricine va vrea să ne fie partener să fie pe această listă. Suntem deschiși să vorbim cu orice organizație.
S-a stabilit data alegerilor pentru noul Consiliu al Minorității Române?
La toamnă. În 14 iunie se termină mandatul actual, iar legea spune că în 90 de zile trebuie ales noul Consiliu. Probabil prin octombrie-noiembrie.
Cum fse desfășoară aceste alegeri?
Depinde câți se înscriu. Fiecare trebuie să se ducă la primărie și să se declare ca român, capătă o adeverință, ca un buletin, și cu ea are drept la vot. Noi am adunat semnături și continuăm și, cu frații noștri din Banat, mergem spre Consiliul Românilor.
Problema este că noi, singuri, în Serbia, nu ne identificăm ca români. Trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că timp de zece ani a fost susținută o politică greșită. Noi singuri pitulăm țara noastră mamă, denumirea pe care o folosesc toate celelalte țări europene. Ăsta este un joc politic. Dar dacă și Legea cetățeniei din România s-ar schimba și la noi multe lucruri s-ar schimba.
Duminică (25 mai – n.r.), la Negotin, a mai fost o întâlnire a liderilor comunității românești. Ați participat?
Da, sigur.
Ce ați discutat?
Ideea lui Boian Alexandrovici să ne adune pe toți la un loc a fost bună. A fost și Stefan Mihailov, din Voivodina, deci să zicem că s-a acoperit tot neamul românesc. Ideea a fost bună și așteptată cu interes, pentru că la un moment dat trebuie să ne așezăm toți la o masă și să vorbim. Părerea mea este însă că nu se poate peste noapte să pui o notă pe masă și să ceri să o semnăm. Părerea mea este că fiecare din noi trebuie să își consulte membrii, să își spună și ei părerea – e bine așa, nu e bine.. Noi încă ne gândim. Nu putem să semnăm așa, peste noapte ceva ce am văzut prima dată. Ideea unității este bună, dar apare problema sinonimiei. Pentru că, teoretic sinonimia este, dar practic, în Serbia sunt două consilii ale minorităților naționale. Și atunci apar organizații care nu vor să meargă spre Consiliul Românilor și, deși nu sunt împotiva noastră, nu sunt pe același drum cu noi. Pentru asta încă ne gândim. Pentru că în Serbia român și vlah sunt lucruri diferite. De-asta sunt și două consilii.
Credeți că protocolul care a fost încheiat se va merge mai departe?
Cred că protocolul nu este încheiat. Noi susținem identitatea, să nu mergem unul împotriva altuia. Ideea este bună, dar trebuie să vedem cum se poate trece peste problema cu sinonimia românilor-vlahilor, care este trecută peste tot în protocol, dar care nu există practic. Ar trebui să fie doar românilor. Punct. Protocolul trebuie încheiat în limba română, pentru toate organizațiile românești, nu pentru români-vlahi. Dacă protocolul rămâne așa, din păcate se creează un nou popor.
De ce nu reușesc să ajungă liderii comunității românești din Serbia la un compromis? De ce nu reușesc să se înțeleagă?
Din două motive. Timp de zece ani, s-a tot vorbit despre sinonomia dintre român și vlah. A fost o politică susținută și de la București, iar cei care au susținut asta timp de zece ani nu pot să renunțe la această idee. Pentru asta ei se țin de Consiliul Valah. Nu pot să treacă peste noapte la Consiliul Român și să spună că nu au avut dreptate. Nu pot să recunoască ce au greșit. Pe de altă parte, comunitatea este împărțită și în partide politice.
Dar partidele politice nu pot intra în acest Consiliu al Minorităților…
Nu merg direct, ca partid. Se ascund după tot felul de organizații, de ONG-uri, unde își pun oamenii și nu ai ce să le faci. Nu spun direct că sunt un partid, dar lumea îi știe.
Ați participat la dezbaterea privind modificarea Legii cetățeniei de la Senat. Ce părere aveți despre acest proiect?
Este bine că am venit și ne-am spus punctul de vedere. Credem că este și o datorie morală a țării mamă față de noi, românii din alte țări, să se schimbe ceva. Mă bucur că astăzi a fost și ministrul Stanoevici și a văzut dorința noastră. Sper să se schimbe ceva. Au fost și frații noștri din Ucraina, care în acest moment au mari probleme. Acum ele au fost identificate, dar ele sunt mult mai vechi. Acum au ieșit la vedere. Sper să se facă ceva. Ar fi primul pas mare pe care l-am face. Al doilea pas ar fi să avem presă în limba română. Am arăta că suntem un neam românesc.
Dacă am primi și cetățenia română și noi am putea să vorbim mult mai liber, altfel am putea apăra interesele românilor. Iar pentru viitor și nepoții noștri vor avea legătură cu țara mamă. Altfel se pierd toate legăturile și cu segmentul de cultură, și cu instituțiile, și în segmentul de afaceri. (pentru www.viitorulilfovean.ro/timpromanesc a consemnat Antuanela Roșioru)
