Comisia Europeană a adoptat o propunere de regulament privind transferul de proceduri penale între statele membre.
Creșterea criminalității transfrontaliere a condus la apariția unui număr tot mai mare de situații în care mai multe state membre au competența de a urmări penal același caz. Urmăririle penale paralele sau multiple pot fi ineficiente și ineficace, dar, în același timp, pot aduce atingere drepturilor persoanelor vizate, întrucât o persoană nu poate fi urmărită penal sau pedepsită de două ori pentru aceeași infracțiune.
Prin urmare, propunerea Comisiei are în vedere prevenirea duplicării procedurilor și evitarea cazurilor de impunitate în situațiile în care predarea în temeiul unui mandat european de arestare este refuzată. În plus, se urmărește garantarea faptului că procedurile penale se desfășoară în statul membru cel mai bine plasat, de exemplu în statul în care s-a produs cea mai mare parte a infracțiunii.
Normele comune includ criterii comune pentru transferul de proceduri, precum și motivele de refuz al transferului de proceduri, un termen pentru luarea unei decizii privind transferul de proceduri, norme privind costurile de traducere și efectele transferului de proceduri, obligațiile cu privire la drepturile persoanelor suspectate și acuzate, precum și ale victimelor și norme privind utilizarea canalului digital transfrontalier pentru comunicarea dintre autoritățile competente.
Pentru reducerea fragmentării, o mai mare securitate juridică și creșterea numărului de proceduri penale transferate cu succes, regulamentul stabilește și competența în cazuri specifice.
Propunerea de regulament urmează să fie discutată și aprobată de Parlamentul European și de Consiliu înainte de a intra în vigoare.
În prezent, statele membre ale UE își transferă procedurile penale între ele utilizând o varietate de instrumente juridice diferite, mai degrabă decât un cadru juridic uniform în întreaga UE. De exemplu, Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală din 15 mai 1972 a fost ratificată și aplicată doar de 13 state membre. Majoritatea statelor membre se bazează pe Convenția europeană de asistență judiciară reciprocă în materie penală din 1959 (articolul 21), în cadrul căreia transferurile sunt în mare măsură nereglementate și se bazează pe legislațiile naționale. În 1990, statele membre au semnat un acord privind transferul de proceduri în materie penală, dar acesta nu a intrat în vigoare.
O măsură privind transferul de proceduri a fost discutată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care a modificat modalitatea de prezentare și adoptare a normelor UE în domeniul dreptului penal.
Întrucât propunerea se referă la proceduri transfrontaliere, în cazul cărora sunt necesare norme uniforme, Comisia prezintă o propunere de regulament, care se aplică direct în toate statele membre și este obligatoriu în toate elementele sale. Prin urmare, garantează o aplicare comună a normelor în întreaga Uniune și intrarea lor în vigoare în același timp. Se oferă securitate juridică prin evitarea interpretărilor divergente în statele membre, prevenindu-se astfel fragmentarea juridică.
